Bagrap – Versuri.pro

Invincibil (feat. Dubios)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu am cale de întoarcere,
e o petrecere bezmetică, care nu e pentru mine, ba
M-am scârbit de viață, când am gustat-o, că-i amară
Nu mai există viață-n jur, și chestia asta mă omoară.
Nu-mi plac oamenii, bagă-mi-aș p***-n ei toți
Îmi plac p***, că mă fac să mă simt ca pe roți
Norocul meu că sunt înconjurat de indioți
sau e posibil ca eu să fiu cel mai mare dintre toți.
E ciudat c****, eu nu găsesc sens vieții-n p***a mea
Cred că Dumnezeu decât se joacă cu ea
Nu am nici o portiță de scăpare, nimic
și din nimicul ce eram, am ajuns și mai nimic.
Gândurile mele nu există de fapt, sunt doar în capul meu
Rândurile mele-s prost scrise, e atât de greu
Ușile mele-s închise, cheile-mi sunt în vise,
flăcările-mi sunt stinse, și n-am deloc idei concise.

Sunt departe!
Atât de departe, că nu poți să mă vezi, c-alerg cât mai departe
Și mă mint într-una cum că aș putea avea dreptate
Și merg pe drumul meu cât mai departe, că poate
Ajung unde vreau eu!

Văd viața în alb și negru, și mă mișc în slo mo’
Hei yo, ascultă-mă, dacă vrei, dacă nu f***k ya
Sunt, mai razna, și d-asta, sunt mai muci ca pasta
Îmi bag p***a-n morții voștrii, că sunt rapper, deci sunt gangsta.
Nu voi cădea niciodată, și-am fricile mele, în noapte
Da nu mi-e frică de voi, sau de schemele voastre fumate
C-am să merg pe coate, până atunci când le tocesc
Și-o să moară moartea de ciudă, atunci când îi zâmbesc.
Că mi-am luat pumni în față, viața a vrut să-mi dea m***
N-a putut, deci mi-a luat tot, m-a obligat să vând cuie
M-a obligat, să car multe în spate, și nu din plăcere
Că trebuia să stau în casă, când să ies și eu la bere..
Că n-am idee ce fel de specimen sunt, sau ce fac aici
Da-mi bag p***a, mi-a ajuns, eu m-am cărat de-aici
Eu pot să fac rap, e singurul lucru ce mă ține treaz
N-am nimic în cap, și sunt gata de linșaj.

Tovarășii-mi spun, că sunt bulan**u,
p***e spun că-s nesimțit, și restu’ nu mai știu
Sunt un pic din toate, dar nu le am pe toate
Am retrogradat bagă-mi-aș p***a, și am gânduri necurate.
Moralu-i pe minus, nu mai am puls, ca Iisus, pe plus pus
Dus, literalmente, prea departe, oare mi-am propus
Retrospectiva, mi-am întrecut-o, dar văd că m-a ajuns
Fug ca un disperat, în repaus, uite-mă că vin, nu-s.
Mesaj, mesaj, mesaj, peste tot
Nu am bani pe card, nu vreau să fiu un robot
Sunt eu, dar nu mă mai cunoaște nici mama,
Și mereu, mă întreb, eu, cine sunt, că nu-mi dau seama.
Mă-nfrânge teama, când drama, o iau în p***a
Nu accept, să mă schimbe nimeni, nici măcar să mi se spună
Asta-i bună, toată speranța mea acum e-n muzică
Când totu’ mă-mpinge-n jos, simt că numai ea mă ridică.

Post Mortem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Înainte să plec, vreau să-ți zic că nu regret
nimic, Și dacă mâine mor, să știi că n-am pierdut
nimic
că-i bine sau rău, aici la noi e identic
Știu să merg pe cioburi, fiindcă m-am obișnuit.
Scriu aceste rânduri, fiindcă detest ce am devenit
Un monstru, nu mai simt nimic din ce am simțit
Da nu-ncetez, să-i iubesc, pe cei ce m-au iubit
Chiar dacă le-am devenit, un, antipatic.
Idiot practic, de prea multe ori, i-am rănit
Și bani nu sunt, nici în chipsuri, n-am găsit
Norocos nu sunt, Am dat discuri la toți ratații
Te sun eu curând, sună-l pe Romeo Fantastik.
Și nu uit nimic,
Cu inima la ei, Chiar dacă sunt aici, îi iubesc la nesfârșit
Și după ce-am murit, n-o să uit, unde, cu cine-am copilărit
Sunt cei ce m-au iubit.

Ref:
Și fug,
fug, fug, fug ca un disperat, că sunt disperat
s-ajung,
s-ajung jung jung
în lumea mea, în lumea mea
Și fug
Fug fug fug ca un disperat, eu sunt disperat
s-ajung,
s-ajung jung jung
în lumea mea, departe de asta fug.

Că-i trist, că m-a uitat Dumnezeu, ba nu eu
am uitat de el, dar Mi-am amintit când mi-a fost greu
Am un caracter morbid, slab,
Și e greu
să mă schimb pun, leu peste leu, da nu-mi iese un leu.
Cei ce m-au uitat, i-am uitat uitat și eu nu vreau să aud
nimic, Sunt prea dificil, prea prost, prea mic
în ochii lor, dar nu-i nimic, Ce vine, pleacă rapid
și mi-aș dorii să spun că pe mine nu mă fac banii.
duc pe brânci, sper ca mâine-ei altfel da-u trecut
ani buni,
și nimic nu-i mai bun, totu-i praf și scrum
ia-mă Doamne dacă vrei acum, Daca nu
Oricum,
Am un gând, și-l spun, Îl duc departe Pe drum.
Am un vis, scris, în destin, m-am aprins, și-s aprig
nu mă stingi, mă reaprind, nu mă strici, că-s acid
Îmi iubesc prietenii, îmi iubesc familia, nu-mi pasă
de alții,
spune ce vrei tu, doar sunt aberații!!

Determinat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă vrei să mă omori, fă-o, dar fă-o blând,
Amintește-ți, mă futi din toate părțile, dar încă-ți cânt.
N-am strop de fericire, și tu vrei să-ți râd?!
Ce p***a mea, ești proastă, pleacă! Nu ai decât!.
Mă lu-ai de gât, de erai în locul meu, dar n-am cum
Să te ia dracu, hai te rog pleacă cu altu!
Sunt sătul până-n gât de arfele tale, pe dracu acum
Regret, n-am putut, doar, să te-agat, și să ți-o pun.
Am încetat să ți-o spun, dar asta nu înseamnă că am uitat
Te iubeam, și încă te iubesc ca un disperat!
Nu s-a stricat nimic, dar cred că-i în zadar,
De-asta, o să-mi iau, șapca, hanoracul, și dispar.
De fapt mai stau puțin, da-mi un pahar cu apă,
Vreau să înec toate c***e care ne leagă.
Nu am uitat, că fără tine, eram nimic acum,
Cu nimic comun, doar un alt nebun, pe un alt drum.
M-ai determinat, să las totul în spate, în fiecare noapte
Uităm de tot, să fiu cu tine, să mă duci de parte
Într-o secundă, uite-ne, m-ai convins, n-am dreptate
Cu toate, că toate-s moarte, nu le vindeca pe toate.
Timpu bagă bețe-n roate, mă blochez frecvent,
Când aud numele tău, cred c-o iau razna-ncet.
Repet, repet, repet, re repede,
Ia-mi ce am mai de preț, șterge-mi gândurile.
Uită-mi rânduri, ce ți le-am scris, nenumărate rânduri
Nu mă bate soarta, sunt destul bătut de vânturi
Uite și tu, vin la tine ăștia, parcă în carduri
Ai grijă, să nu te rănești, dacă cazi pe gânduri.
Sunt luni de zile, adică ani buni,
De când mă stresez cu tine, și-ncerc să fiu mai bun
Și încerc să mă ascund, dar mă găsește mereu
Teama, că-ntr-o zi voi pierde tot ce este al meu

Viața Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E viața noastră, înainte de tot, ce-ați făcut cu ea?
Lumea e oarbă, nu vede că lipsește ceva
E întuneric peste tot, deschide ochii, mi-a spus cineva
Trăiește fiecare clipă, parcă-i ultima.
Nu-i strop de culoare-n jur, nu-i loc, nu mai pot să-ndur
Nu-i vorba de bani, e de respect, suntem la pământ
Viața noastră, e-n mâinile lor murdare, și doare
Cu nepăsare, murim, iar ei sclipesc în reflectoare.
Că viața noastră e gri, și știi, că problemele nu fug
Adică cei mai mulți dintre noi, văd culori doar în poze pe Facebook
Tragem la jug, cu-n junghi în spate, că poate mâine se poate
Cu toate, că toate vor doar să ne bage bețe-n roate.
Am desena curcubee, doar să ne facem o idee
Și știu că și tu ți-ai dori, să vezi doar puști cu zâmbete pe fețe
Dar cine să te-nvețe, când toți doar niște zdrențe, da
Viața noastră, unde e, ce-au făcut cu ea.

Refren:
Mi-a ajuns! N-am avut o zi, o lună ori doar un an prost.
17 ani, fără bani, sau vreun alt rost
Nu știu cine sunt, sau cine c***t am fost
Dar privesc înapoi, mi se pare totul anost.
Am vărsat râuri de sudoare, încercând, să-ncerc ceva
Și lumea nu mă înțelege, sunt singur în lumea mea
Am pierdut tot, de multe ori, am luat-o de la cap din loc
Nimeni nu m-a ajutat, prieteni m-au abandonat..
În loc să mă dau bătut, m-am ridicat și am căzut
Și am fost mai motivat, decât ți-ai fi imaginat, ținut
De ambiție sus, tovarășii, mi i-am crezut, aș fi putut
Să bag mâna-n foc, că și ei ar fi făcut.
La fel ca azi și ieri, mereu cazi, și zbieri,
Și n-ai cui să-i ceri, chiar dacă vrei s-oferi,
e omizerie! Viața noastră nu mai e a noastră
Suntem disperați după lovele, și asta ne costă.

Refren:
Copii fără copilărie, se bucură la un colț de pâine
Am ajuns să fim norocoși, dacă avem ce mânca mâine
Că ne așteaptă vremuri grele, oare mi se pare mie?
C-o luăm cu viteza-n jos, nimic, nu mai e ce a fost!
Că acum poa’ să-și dea impresii proaste oricare prost
iar fetele, și-o trag de mici, și-apoi încep contra-cost
Că asta-i realitatea, nu e trist de loc, ba chiar e jalnic.
Și mi se pare absolut corect, cum ne judecă alții.
Mânca-mi-ați p***, nu mai criticați, și schimbați asta
Că nu e vina nimănui, e a noastră, asta-i realitatea
Nimeni nu face nimic, și toți, aspiră la mai bine.
Păi și aspiratorul meu, merită, mult mai mult ca tine.
Că eu nu vreau să f*, atunci, când vreau s-ascult muzică
Băgați-vă p***-n Inna, îmi place mai mult Gill Dobrica!
Urăsc tot ce mă-nconjoară, în special, oamenii
Mi-au amanetat viața. O voi face și eu într-o zi

Refren: