Aristoteles Espana – Versuri.pro

Copil Contemplând o Insulă din Punta Arenas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Plouă peste Punta Arenas
și din depărtări
se vede o insulă cu linii cenușii
aidoma unor lame de ras
ce spintecă cerul.
Un băiat de 17 ani o privește,
apoi observă iarba, marea,
din ochii săi răsar plaje,
delfini ce-i saltă prin pupile,
acolo unde se văd șlepuri,
sârme ghimpate,
pinguini formând șiruri
de parcă ar fi un cor pierdut
la paralela 53 – sud – a acestei lumi.
Plouă peste Punta Arenas
și din depărtări
se văd întinderi și poeme
ce se scufundă-n
Strâmtoarea Magellan,
cu nave pline de neliniști, legume,
epitafuri și râuri care plâng în miezul
acestui roșu soare al zorilor;
cu bărci canoe ce par a fi aeroplane;.
Și totuși există ideea evadării,
grăi acel băiat de 17 ani,
tot contemplând pe-o insulă în timp ce
peste Punta Arenas ploua și iar ploua.
Niño contemplando una isla en Punta Arenas.
Llueve sobre Punta Arenas
y desde lejos
se ve una Isla con líneas grises
como pequeñas hojas de afeitar
que cortan el cielo.
Hay un niño de 17 años que la mira,
luego observa la hierba, el mar,
de sus ojos salen playas,
toninas que saltan en sus pupilas,
donde se ven barcazas,
alambres de púa,
pingüinos que forman hileras
como si fuera un coro perdido
en el paralelo 53 sur de este mundo.
Llueve sobre Punta Arenas,
y desde lejos
se ven espacios y poesía
que se sumergen
en el Estrecho de Magallanes,
naves llenas de terremotos, legumbres,
epitafios, ríos que lloran en medio
de ese sol rojo del amanecer;
con canoas que parecen aeroplanos;.
Entonces existe la invención,
dijo ese niño de 17 años,
que contempla a una Isla mientras
llueve y llueve sobre la ciudad.

Sosire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Coborâm din barjă cu mâinile ridicate
pe o plajă tristă și necunoscută.
Primăvara își închide deja porțile,
vântul nocturn îmi scutură brusc
capul chilug;
tăcerea,
acest lung șir de încarcerați
ce se pierde-n camioanele Marinei Naționale
mărșăluind
în jurul orei douăsprezece noaptea, la unsprezece septembrie
o mie nouă sute șaptezeci și trei, pe Insula Dawson.
Mergem
pe un drum mlăștinos, care-mi pare
o lungă șosea ducând către moarte.
Un drum de piatră și soldați.
Mersul motorului e de mai mare râsul,
pardesiul meu cafeniu e murdar de noroi și benzină:
ne înconjoară,
coborâm din camion,
unu doi trei kilometri
aproape
de
ocean
și
de
nicăieri;
Ce se va-ntâmpla cu Chile de-acum încolo?
Vom mai vedea mâine soarele?
Se-aud vocile comandanților și intrăm pe-o alee
schizofrenică ce ne duce-n lagărul de concentrare;
Proiectoare galbene se-aprind în urma noastră,
iar ferestrele vieții se deschid și se-nchid.
Llegada.
Bajamos de la barcaza con las manos en alto
a una playa triste y desconocida.
La primavera cerraba sus puertas,
el viento nocturno sacudió de pronto
mi cabeza rapada
el silencio
esa larga fila de Confinados
que subia a los camiones de la Armada Nacional
marchando
cerca de las doce de la noche del once de septiembre
de mil novecientos setenta y tres en Isla Dawson
Viajamos
por un camino pantanoso que me pareció
una larga carretera con destino a la muerte.
Un camino con piedras y soldados.
El ruido del motor es una carcajada,
mi abrigo café tiene barro y bencina:
nos rodean
bajamos del camión
uno dos tres kilómetros
cerca
del
mar
y
de
la
nada,
¿Qué será de Chile a esta hora?
¿Veremos el sol mañana?
Se escutan voces de mando y entramos a un callejón
esquizofrénico que nos lleva al Campo de Concentración,
se encienden focos amarillos a nuestro paso,
las ventanas de la vida se abren y se cierran.

Însemnări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă fotografiază într-un hangar
ca pe un obiect,
o dată, de două ori, de trei ori,
din profil și din față,
îmi aranjează dosarul cu meticulozitate:
„Singur, student, 17 ani,
periculos pentru Siguranța Statului”.
Mă privesc cu coada ochiului:
Vor amprentele mele papilare.
O transpirație rece
îmi inundă obrajii.
Sunt flămând.
Cred că-i o furtună.
Îmi pun din nou lanțuri la picioarele.
Mă ia amețeala.
Începe să se-nvârtă totul
c-o mie de kilometri pe oră.
Pumnii lor se prăvălesc
peste tâmplele mele.
Cad.
Urlu de durere.
Vreau să mă ciocnesc c-un munte.
Dar nu-i niciunul.
Doar noroi și șuturi,
și-un zgomot intermitent
pe care-l aud în creier
până la inconștiență.

Cârpa Legată la Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cârpa legată la ochi e-o bucată de-ntuneric
care înăbușă,
o sclipire neagră izbind tenebrele,
gemetele intime ale minții,
pătrunde ca un ghimpe înnebunitor,
legătura ochilor,
în asprele staționări ale mâniei
și fricii,
rănind, lăsând fără cuvinte,
se amplifică imaginile,
zgomotele devin clopote
care repetă intens,
legarea la ochi,
e un perete acoperit cu oglinzi și mușchi,
o cameră nelocuită,
o scară plină de necunoscute,
cârpa legată la ochi,
creează o atmosferă fantasmagorică,
și m-ajută să pășesc rapid
spre furtunoasele coridoare
ale meditației și panicii.
La venda.
La venda es un trozo de oscuridad
que oprime,
un rayo negro que golpea las tinieblas,
los íntimos gemidos de la mente,
penetra como una aguja enloquecida,
la venda,
en las duras estaciones de la ira
y el miedo,
hiriendo, desconcertando,
se agrandan las imágenes,
los ruidos son campanas
que repican estruendosamente,
la venda,
es un muro cubierto de espejos y musgos,
un cuarto deshabitado,
una escalera llena de incógnitas,
la venda,
crea una atmósfera fantasmal,
ayuda a ingresar raudamente
a los pasillos huracanados
de la meditación y el pánico.

Dincolo de Tortură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În afara spațiului și materiei,
Într-o regiune trufașă (fără nuanțe sau culori),
Umplută de un fum orizontal
Ce traversează mlaștinile invizibile,
Rămân șezând
Ca un condamnat la camera de gazare.
Descopăr că frica este un copil disperat,
Că viața este o cameră mare
Sau un debarcader gol în mijlocul oceanului.
Se-aud împușcături, zgomote de la mașini de scris,
Îmi supun corpul la șocuri electrice
Sunt un pasager bizar într-o călătorie spre necunoscut,
Îmi ard unghiile și porii, de parcă-au trecut tramvaiele,
În camera alăturată lovesc o femeie însărcinată,
Florile dragostei și dreptatea vor crește mai târziu
Peste cenușile tuturor dictaturilor de pe pământ.

Infern și Izolare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Au trecut deja 300 de ore
– mai mult sau mai puțin –
și niște nori ușori de ploaie,
strănuturi, lovituri de bici,
Agenții de Securitate nu ne lasă să dormim,
interoghează și torturează
sub lumina lunii și-a lanternelor.
Comandantul le comunică
că suntem prizonieri de război,
că președintele a murit,
că vom fi tratați conform
Convenției de la Geneva.
Noaptea se răsucește în patul ei:
Sunt imagini greu de povestit în aceste rânduri.
Mă gândesc la un brad de Crăciun, gigantic,
aici pe insulă, împodobit cu jucării.
Lumea-mi pare o societate privată,
unde cantina noastră e un Cort de Campanie.
Ne expun Ziarele Murale în Curte.
Citim: „Au fost executați cinci extremiști”,
„Se construiește o Nouă Patrie”.
Alergăm în fiecare dimineață,
facem genoflexiuni,
„mersul piticului”,
apoi ne spălăm în râu,
ne-nvață cântece militare;
un sergent îmi spune: „Să nu te mai bagi în rahaturi politice”.
Am vrea să jucăm fotbal,
să ne epuizăm și să adormim,
să visăm că jucăm cărți,
va veni și momentul analizelor,
trebuie să ieșim de-aici vii,
adevărul ne așteaptă cu picioarele desfăcute.