Anv – Versuri.pro

O Nouă Zi (feat. Narcotic)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aruncă-ți armele, n-am de gând să te lovesc
Că mi-e scârbă, nu-i de-ajuns, da-i un sentiment firesc
Când privesc, totu-n jur pare ciudat
Încă n-am început viața și deja m-am săturat
Să creadă inimile ce-au bătut numai din ură
Dacă moartea cea mai lentă nu este și cea mai dură
Nu se mai îndură oameni de copii altora fiindcă ai lor rătăcesc căutând p’altcineva
Nu mai pot privi la poze din momente fericite
Dacă tot ce văd acum e să-ncerce să-i evite
Cât de dur sună expresia de copii nimănui
Când căldura părintească nu e-n brațele oricui
Câte drumuri duc acasă din cele necunoscute
Te-ai gândit oare câți oameni și-au dorit doar să te uite
Nu e de ajuns să rămâi uimit de lume
Nu cred că persoanele se cunosc doar după nume
N-au căzut atâtea ploi câte lacrimi se îneacă
În ochii pierduți ai ființei ce nu poate să-nțeleagă
De ce sunt urmări mai grave decât fapte-anterioare
Doar moartea e veșnică iar viața e trecătoare.
O nouă zi, posibil un nou sfârșit
Un nou zâmbet aruncat
Un alt om dezamăgit
Altă părere de rău
Dornică să te întrebe
Dacă-năuntru suferi mult mai mult decât se vede
(x3).
Fug de mulțime ca o pasăre, în urmă las numai pene
D-asta amintiri nedorite mereu mă găsesc și-atentează la vene
Mi-am promis că e ultima oară când mai descopăr pieptul
Și de a vorbi furia am ucis dreptul
Căci indiferența de lângă mine mereu dă cu dreptul
Iar de pe buze mi-a șters ultimul sărut cu iubirea
Căci apare cu trandafir mort sub numele de dezamăgirea
Și construiesc singur coliba
Unde pot savura în siguranță clipa
În care soarele după ce am (…)
Căci fericirea strânsă-n pumn va scăpa printre degete
Nu voi mai putea vedea secete în viața mea
Căci toți pleacă mai aproape de departe
Iar eu totdeauna sunt cel uitat în spate
Și rămân unul dintre îngerii care-și caută aripile
Încercând să umple golurile lăsate de o siluetă cu parfum frumos
Ce-n totdeauna îmi amintește că amintirile sunt de prisos
Înconjurat de vise plutesc tot felul de arome
Dulcile le plătesc printr-un fel de durere dar cu mai multe clone
Căci visele te coboară atunci când te simți ușor
Și zbori dar uiți să le stingi
Și visele ard ca mori.
O nouă zi, posibil un nou sfârșit
Un nou zâmbet aruncat
Un alt om dezamăgit
Altă părere de rău
Dornică să te întrebe
Dacă-năuntru suferi mult mai mult decât se vede
(x3)

Fără Cuvinte (feat. Degro)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A. N. V. feat. Degro – Fără Cuvinte.
[Strofa 1][Lexxura]:
De data asta a fost mai greu în a-mi pune sufletul pe hârtie
Căci acum sentimentele, cu greu, cuvintele învie
Și știu, sunt milioane de piese despre dragoste
Dar asta e specială, căci vine de după ale mele coaste
Precum o sticlă, prin tine ajung la mine razele de lumină
În zadar apare soarele, dacă nu știu să schimb a mea climă
Totul e-n culori, căci m-ai îmbătat cu razele lunii
Împreună doar noi doi, două tancuri, împotriva lumii
Am suflet în mâna ta, tu trebuie doar să-l crești
Viața are gust plăcut, atunci când știu că tu mă iubești
Și uneori mă enervez, căci cuvintele n-au fost niciodată de-ajuns
Nu pot să le adaptez după al inimii puls
Iar noi beți dansăm, se numește pasiune pură
Sunt inimile noastre care dau cu căldură
Ne leagă 400 de km, căci te simt mereu aproape
Vreau ca iubirea mea să ia forma unei șoapte
Căci dacă aș turna cerneală în suflet
Sigur ar lăsa o amprentă cu miros de tunet
E așa de puternică încât aș lăsa surd orice sunet
Uneori avem senzația că zburăm, iar acum simt asta
E dragostea ce mișcă cu tandrețe p-asta.
[Refren][Degro]:
Fiecare sărut pentru fiecare clipă pot să rup
Bucăți din suflet și de trup
Simt că pot să lupt – mint
Când îmi șoptesc, încet, că nu din inima ta mă-nfrupt
Fiecare minut pentru fiecare frunză ce o rup
Din trupul tău apoi te-astup cu al meu și spun – mint
Când îmi șoptesc încet că nu din inima ta mă-nfrupt.
[Vers 2][Lexxura]:
Simt cum ace îmbibate cu fericirea îi străpung pielea
Asta da întărire, un fel de tatuaj cu numele tău scris cu iubire
Îmi plac fluturii din burta mea când îți rostesc numele
Îmi place când marea dragostea își lasă spumele
Când nu sunt lângă tine îmi imaginez că ești lângă mine
Pasiunea ne leagă mințile și aceleași gânduri sunt pline
Ca două inimi conectate ne împărțim sentimentele
Surde sunt cuvintele, îndeplinite sunt visele
Voi fi mereu în brațele tale sau măcar fictiv
Nu visez când fugăresc de tine orice înseamnă nociv
Îți dedic ție fiecare petală din suflet
Și izvorul dragostei mele fiecare vuiet
Cu el lăsăm sentimentele să curgă
Acum chiar cred că el cursul râului educă
Rămân un simplu muritor
Cu o iubire veșnică ce-o poartă
Cu tine inima mea nici un sentiment rău nu dezgroapă
În loc am descoperit ceea ce căutam
Vântul ce risipește durerile ce le port
Iar gândul pe care credeam că nici o fată nu-l poate avea
M-a făcut să-mi dau seama că mă pot înșela
Cuvinte surde le aud mereu la ureche
Eu și cu tine suntem suflete pereche.
[Refren]x2

Ce Vad (feat. Jepcar)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Yeah. Lexura.. Danez.. împreună cu Jepcar pe 2005.. sunt aici să vă explice că prietenii nu înseamnă absolut nimic.
Prietenii nu sunt ce par a fi
Se gândesc la conspirații
Cum să te jignească
Sau te înjosească față de alții
Iar mulți din cei care-ți pun bețe-n roate
Întâi sunt prieteni, apoi te dau la o parte
Sunt pierdut, încerc să mă regăsesc în trecut
Gândindu-mă la ce-am avut și ce-am pierdut
Prea multă invidie se naște în fiecare gest
De aceea se ajunge la priviri reci
Și crime cu mare preț
În fiecare om văd acel zâmbet grotesc
Acél gând măreț, acel foarte mare dispreț
Ajungându-se la suflete îngropate sub o mare de păcate
Pentru ei veșnice luni înnorate
Iar stelele sunt întunecate
Ne ascundem după defecte
Ca faptele noastre să pară perfecte
Scopul: să nu părem ce oglinda vrea să reflecte
Gândirea mi-e felinar
Ce-mi luminează calea în al vieții calvar
Iar sufletu mi-e hotar învăluit de gust amar
Vestind lumii frică
Ultimu fir de nisip ce se scurge-n clepsidră
Și-mi amintesc iar descrierile din Apocalipsa
Poate universul în care trăim e-o camera virtuală
Poate moartea e următorul pas în lumea reală
Nu înțeleg: oamenii înțelepți se luptă cu propriul destin
Vrând să aspire la vreun ideal divin
Dar de-a lungu’ timpului oamenii ca ei
Au fost persecutați, n-au fost apreciați
Au fost acuzați de oameni înapoiați
Războaie peste războaie
Cadavre peste cadavre
Câștigul: inimi frânte de minți bolnave..
[Refren]:
De-aș fi jepcar aș lua cu japca ce tovarășii mi-au dat
Agonie după extaz, eșec necalculat
E nevoie de jepcari să șteargă lacrimile reci
De pe fețele cu semne ce rămân pe veci
[x2].
Proiecte, dar conducătorii sunt doar marionete
Manipulate de așa-ziși zei
A unei lumi prea întunecate
Legați la ochi deși vedem că orbii din ’98 ne-au dat dreptu de a vorbi
Chiar de suntem muți ca un surd ai impresia că vrei să ne asculți
Sensul explicat în prea puține rânduri
Când adevărul dăinuie în prea puține gânduri
Dovezile că extratereștrii există
Dar că sunt ascunse de puterile ce creează prin conspirații ascunse
Scuze, dar România a ajuns un Iad, un foc ce ne mistuie
Al vieții scop, ne-ar mai trebui un Noe, o arcă și-un potop
Iar noi cream arme de foc pt ale războiului câștiguri
Dar nu ne dăm seama că ne distrugem singuri [singuri..].
[Refren X2].
Zece ani am încălzit la piept un șarpe hain și crud
Nici nud n-aș fi rămas atât de rece și ud
Simt că mă scufund adânc în, pătrund în trecut
Veninul de reptilă m-a rănit, dar m-am cusut
Am trecut peste familie de n ori
Am căzut deși mă ridicasem până-n nori
Am crezut că acel animal personificat
Îmi e aproape, însă m-a trădat, m-a înșelat.
Am devenit bărbat fără să vreau, dar n-am să las
Nici o carte din mâna mea decât un as
În impas de-aș fi sunt curios, cine m-ar scoate
Poate cei ce mi-au dat viața căci prietenii mi-ar sorti moarte.
[Refren X4].
[BlanK&kya]