https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-desen-de-iarna https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-desen-de-iarna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87838 →]]> De două zile ninge cu stele mari pe Olt.
Colinele visează suav sub cerga moale
Și parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvolt
Cum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.
Pădurile solemne privesc tăcut spre cer
Cu crengile-ncărcate de liniști și lumină;
Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pier
Când vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.
La cotul unde-arinii se dau uimiți în lături
Sub frunți să li se-așterne oglinzile mișcate,
Privirea mea deschide larg zarea de omături,
Și-mi vii din amintire cu genele mirate.
Aud prin iarba arsă de ani încet cum treci,
Și degetele tale lung părul mi-l desfira.
Cum peste noi coboară cristale moi și reci,
Eu mâna-mi trec prin astre ca pe-o albastră liră.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-desen-de-iarna/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-visand-cu-zapada https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-visand-cu-zapada#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3362 →]]> Lui Adam Puslojic.
Dacă nu visăm, vom muri
De alb, dacă visăm
Vom muri de plecări.
Acum vine prietenul
Cu brațele terminate în vâsle,
Acum vine feeria
Cu stelele terminate-n priviri.
Ninge tot așa de-mpăcat
Ca-n munții mei de la Cozia.
Începe aventura.
Începe un nou răsărit.
Ferestrele sunt spoite negru
De noapte, fața femeii
E spoită ca un surâs
Pentru sine. Prietenul schimbă
Vâsla cu schiul, tu schimbă paharul,
Tu schimbă visul, tu schimbă trenul.
Cine nu schimbă nimic
Se schimbă pe sine.
Du-te, pasăre,
Și adă din planeta vecină
Un drum pentru prietenul meu.
Fiecare să viseze pentru celălalt,
Eu voi visa cu zăpada
Pentru fiecare din voi.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-visand-cu-zapada/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-enigma-orhideei https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-enigma-orhideei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3378 →]]> Singur voi naufragia în odăile serii
Unde trupurile noastre se căutară
Cu-o primitivă foame de soare.
Nu se mai întoarce nimeni din trecut
Și punțile mele spre mâine vor putrezi
Mai curând decât aș putea presupune.
Femei brutal de tinere vor veni
lângă mal, să afle misterul, dar câte
Vor rămâne cu spaimele mele, țipând
Retezate de aripi? Sau în grădina cu flori de geraniu
Unde-nfloresc cimitire de verbe? Voi trimite
O barcă pentru orhideea cu ochi imenși, să mă-nchin
Enigmelor ei și palmelor mici, de palori boreale.
Se va spune că trăiesc cu o pasăre
În castelul serii, că beau semințe de flori,
Că duhuri ciudate locuiesc în zilele mele –
Și-mi vor fura bărcile și mă vor prăda în curând.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-enigma-orhideei/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-balada https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-balada#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3363 →]]> Vezi, Doamnă Tăcută, se-apropie seara,
Se face târziu în iluzii, vântul de toamnă
Lovește cu amintiri uscate în geamuri.
Călătorim fără să știm ce ne-așteaptă,
Ne-nchidem mai mult în noi înșine, intrăm
Mai adânc în ținutul tăcerii de care ne temem.
Și vine vremea rememorării, vine un timp
Când atingem cu gândul lucrurile uitate,
Vine un duh care ne sperie anii cu noapte.
Vezi, Doamnă Tăcută, atâtea drumuri zadarnice
Se depuseră-n noi. Cineva nevăzut
Numără copacii uscați pe unde trecurăm,
Cineva numără stelele moarte și spaimele
Ce n-au fost prevăzute de nimeni.
Acum vine seara și suntem mai singuri
Decât în iubire. Pulpele-ți lungi au frăgezimi
Nebănuite de ceară. Mâinile tale sunt reci
Ca așteptarea neagră a lutului. Îți las
Ceea ce n-am putut lăsa niciodată:
Aceste chei ruginite cu care trebuia să deschid
Ziua unde-a locuit o fată cu privirile verzi.
Aud cum îmi crește în ochi culoarea pământului.
Mai departe plec singur.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-balada/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-ninsori-departate https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-ninsori-departate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3379 →]]> Cuvintele scrise de mine
Sunt un fel de-a vorbi
În umilința tăcerii
Și neavând cui să le dau
Le-nșir aici
Ca o mirare.
Acum mă gândesc la o sanie
Care să mă ducă prin depărtate ninsori
Până la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a știut mângâierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie —
Un fel de-a vorbi
În singurătate
Și-n umilința tăcerii.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-ninsori-departate/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-sonata-alpina https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-sonata-alpina#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3364 →]]> Iluzionistul recita
Anabasis.
Afară ningea.
Noi ascultam răsuflarea viței de vie.
Femeia ținea rugbistul de mână;
Se uita fascinată la capul său lung
De cal obosit, și poate sânii ei se strângeau
De vuietul stadioanelor mari.
Poate
Aștepta să plece în sud
Într-o călătorie de studii la tropice.
Se imagina dezbrăcată-n pustiu, descântată
În ape de
Etiopia.
Uneori ar fi vrut
Să-mpartă călătorilor rătăciți în deșert
Căușul de răcoare și umbra oazelor ei,
Să se trezească noaptea în temple străvechi
Cu zeii uitați în simboluri pictate demult
Sau să doarmă cu capul pe lună.
Iluzionistul recita
Anabasis.
Căldură de
Asia.
Rugbistul își spuse: îmi place zăpada
Și liniștea
Coziei, acum când pâraiele
Vorbesc prin somn cu vulturii.
Ea străbătea păduri de magnolii,
Spunea poeme arabe, surâdea lângă mare.
Rugbistul rememora meciuri din vară.
Zâmbeau unul spre altul, fără s-asculte
Ce-și spun.
Afară ningea împăcat.
Iluzionistul terminase de mult
Anabasis.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-sonata-alpina/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-poemul-de-nord https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-poemul-de-nord#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3365 →]]> Te caut prin gândurile desfrunzite, într-una,
Și mă dor drumurile pe care-ai trecut,
Și umblu pustiu toată noaptea cu luna,
Pe țărmul unui timp atât de departe, pierdut.
Mereu mai frumoasă prin sunet îmi treci
Cu zâmbetul trist și părul negru și lung
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci
Și umbra-ți de chin o chem mereu, și-o alung.
Căci frunzele viselor în poemele mele de sud.
Cine-ți sărută ochii când se-ntristează?
De mult nu mai pot, când vii, să te aud,
Am uitat să-ți descânt genunchiul cu-o rază.
Te caut tot mai departe, dar treci
Tacută prin albastru-mi fiord
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci:
Cad visele, galbene, în poemele mele de nord.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-poemul-de-nord/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-diamantul-de-intuneric https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-diamantul-de-intuneric#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3366 →]]> Ne vom lecui prin iubire.
Toamna lipește frunze
pe fereastra nemărginirii.
Nicio pasăre n-a mai trecut
să ne vadă
de la-nceputul mileniului.
Niciun prieten nu s-a oprit
să-ntrebe
de ce ne-au închis
în acest diamant de-ntuneric.
Ne vom lumina unul pe altul
ca doi arțari în octombrie.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-diamantul-de-intuneric/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-niciodata-uitarea https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-niciodata-uitarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3367 →]]> Între noi sunt zăpezi și nisipuri.
Mâine, poate pustiuri, oceane.
Niciodată uitarea.
Sub icoana ta îmi încep ziua.
Aripa mea crește din umărul tău.
M-au închinat mării, aprig și pur,
Să fiu și să nu fiu învins.
Între noi sunt zăpezi și nisipuri.
Mâine, poate cerul căzut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Să-ți ies înainte pe celălalt țarm,
Unde niciodată uitarea.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-niciodata-uitarea/feed 0 https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-mansarda-unei-veri https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-mansarda-unei-veri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3368 →]]> Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri.
Eu aduceam flori și fructe din piață și
câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei.
Cultivam gesturi de flori, anume pentru ea,
și vorbe aduse din țările calde.
Părul ei umple odaia cu sunete galbene,
lucrurile atinse de ea deveneau păsări
Sau viori, și de-aici au început toamnele
cu vecinii noștri de vară. Curând ne-am mutat
într-un munte de gheață și mișcările ei
au rămas într-un desen transparent.
Eu tot îi mai aduceam flori și fructe din piață
și-am vrut s-o mut în altă vară, cu vorbe
aduse din țările calde, dar ea,
cu pulpe lactee,
pierise.

]]> https://versuri.pro/anghel-dumbraveanu-mansarda-unei-veri/feed 0