I. Sir Peter, îndrăznesc să te dezamăgesc,
Te rog să mă-nțelegi ca-ntotdeauna,
M-ai învățat ca să urăsc minciuna
Și de aceea îți mărturisesc:

Refren: Nu te supăra, iubesc pe altcineva
Și cred că am găsit și fericirea
Am dăruit unui alt om iubirea
Să nu mă cerți, mai bine să mă ierți!

II. Am văzut cât e de tristă renunțarea,
Am aflat ce-nseamnă resemnarea
Atâta îmi doresc – doar să iubesc
Iar când văd în jurul meu numai minciună
Și când știu că altceva vor toți să-ți spună
Iubirea m-am jurat s-o ocrotesc!

REFREN:
Și câte ploi au mai căzut pe noi
Și câte nopți am rătăcit în doi
Câte ploi vor mai cădea pe noi
Dar cât de multe-ar fi, nu ne vor despărți.

Străbăteam,
Singuri în ceasuri târzii
Un univers pustiu.
Ce săraci eram, viața purta soare efemer
Ne mulțumeam doar cu-un suspin
Dar ne iubeam pan’ la cer, ne iubeam..

REFREN:
Și câte ploi au mai căzut pe noi
Și câte nopți am rătăcit în doi
Câte ploi vor mai cădea pe noi
Dar cât de multe-ar fi..

Atât de multe ploi au mai căzut pe noi
Și câte nopți am rătăcit în doi
Câte ploi vor mai cădea pe noi
Dar cât de multe-ar fi, nu ne vor despărți.
Atâtea ploi vor mai cădea pe noi
Dar cât de multe-ar fi..
Atât de multe ploi.. și câte ploi vor mai veni..
Atâtea ploi vor mai veni..

Mai sunt romantici și acum
Ce trec nenumărați pe stradă
Și dacă-i întâlniți pe drum
Vă rog să nu-i treziți.

Mai sunt romantici și-uneori
Când sunt chemați de-o serenadă,
Ies la ferestrele cu flori,
Sunt sigură că-i știți!

Refren: Romanticii pot fi deosebiți ușor
Că mersul parcă le e zbor
Și lumea toată este doar a lor,
Romanticii sunt visătorii care-i știm,
Suntem și noi care trăim
O clipă de iubire.

Refren:
După noapte, vine zi
Cât ai vrea în loc s-o ții,
Omule!
După jale bucurii;
Viața nu trece-ntr-o zi,
Omule!

Viața-i lungă, schimbătoare,
După ploaie vine soare
Iarna-și schimbă ciorile
Cu privighetorile;
Și din ciotul din ogradă
Crește floare de zăpadă,
Floare nouă și curată
Din măduva lui uscată
Omule!

Refren:
Tot așa și inima,
Inima cu dragostea
Azi își rupe vinele,
Înecând suspinele..
Mâine-o vezi că râde iară,
Tânără de primăvară,
De durere vindecată
Și de lacrime zvântată,
Omule!

Refren:
Omule, nu te prosti,
Viața nu trece-ntr-o zi,
Omule!
Când ție sufletul amar
Îndulcește-l în pahar,
Omule!
Îndulcește-l în pahar
Și să-ți cânte un lăutar
Omule!
Omule!

Grăbește-te și vino
Când știi că doar iubirea
E singura putere
Profundă și supremă.
Grăbește-te și vino
Căci va veni o oră
Când singur tu pe lume
Te vei trezi deodată.
Grăbește-te și vino
O, vino cât mai iute..
Sunt ultimele clipe
Iubirea noastră moare
Grăbește-te și vino
Nu-ntârzia o clipă
Atât cât mai e vreme..

I. Dar s-a întâmplat și cu noi doi
Să trecem prin furtuni și ploi,
Chiar de-am rătăcit drumul pentru-o vreme,
Azi, azi ne regăsim alături amândoi.

Refren: Doi într-o barcă, doi oameni în larg
Ce căutam să găsim un catarg,
Și tot speram val după val,
Mult visatul țărm de soare.

Doi într-o barcă păstrând între noi
Dragostea noastră bătută de ploi
Printre furtuni doi călători
Până ieri rătăcitori.

II. Dacă într-o vreme am rătăcit
Dar, am sperat și-am regăsit,
Drumul de-nceput către fericirea
Ce ne-am promis-o amândoi din prima zi.

Refren: Doi într-o barcă, doi oameni în larg
Ce căutam să găsim un catarg,
Și tot speram val după val,
Mult visatul țărm de soare.

Doi într-o barcă păstrând între noi
Dragostea noastră bătută de ploi
Printre furtuni doi călători
Până ieri rătăcitori.