Nimic Nu Mai E La Fel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nimic nu mai e la fel.
Atunci mă opresc. Mă opresc și mă-nfășor în doi metri de tristețe
Și eu am nevoie de somn
Și eu am nevoie să mă ducă cineva (tu) în parc
Să-mi pună mâna plină de somnul ploii pe frunte
Ea se face brobonițe deasupra firelor tale de păr
După care se colorează în roșu și galben
Ele se țin de degetele mele
pentru că nu vor moartea-
doar așa începe poemul.
Mă prefac că plâng, trag de sacoșele bătrânilor care-mi ies în cale
Numai atunci te apropii
Mă culc seara: cineva mă duce la televizor
Îmi aduce pisica, îmi așază creioanele în mână
Încuie ușa cu cheia–
De ochii mei se sprijină degetele tale
Uite cum îmbătrânesc mai rău ca un mort
În somnul care aduce frig mă legăn
Mă legăn
Mă legăn

Adevărul-Fantomă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O fantomă nu vine niciodată singură. Ea e chemată să plutească în podul scârțâitor-lugubru de fetița cu ochi mari de azur ce stă pitită în dulap cu foarfeca-n rochiile dantelate ale mamei vitrege. Mama zaharina, iubitoare și robotitoare foarte, cât îți e ziua de lungă, în coafoarele și magazinele de cai roz, a cărei guriță micuță-nsângerată nu se oprește niciodată din dat… în fapt. O fantomă stă printre rânduri pe gânduri fără a ști că nu mai e decât o imagine de-album de piele desprinsă… din viață și încă prinsă în mirajul continuumului de frică, în care luminița nu se vede de copaci. Copaci crescuți pe-orizontală cu ochii mici strângători din dinți și-ncarceiati dureros în rădăcinile rigide prea. O fantomă umblă cu capul spart de prea mult întuneric bont și supără, fiindcă scormone întunericul în locuitorii de drept ai casei cocoșate de rău. Pentru a îngropa o fantomă îți trebuie multe vâsle și-un lac adânc de lacrimi blânde cu pești de aur ce luminează calea de dincolo. O fantomă nu trebuie dovedită. Ea există și atât.

Ana96 – Versuri.pro

Nimic Nu Mai E La Fel

Adevărul-Fantomă