Alberto Serret – Versuri.pro

Fragmente de Lună într-o Ceașcă Roșie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În casa mea,
pe ușa casei mele de copil,
era întotdeauna o placă care spunea:
Cu Dumnezeu totul, nimic fără Dumnezeu.
Și în casa noastră,
pe ușa casei noastre uriașe de țigani excentrici,
(acea ușă fără moarte la care-am ajuns, ridicând-o
cu dragostea amândurora)
cu mult timp în urmă am atârnat o placă care spune:
Cu tine totul; nimic fără tine.
Și acolo, în vecii vecilor
va rămâne.
Fragmente de luna en una taza roja.
En mi casa,
en la puerta de mi casa de niño,
hubo siempre una placa que decía:
Con Dios todo, sin Dios nada.
Y en nuestra casa,
en la puerta de nuestra inmensa casa de insólitos gitanos,
(esa puerta sin muerte que hemos ido erigiendo
con amor de los dos)
hace mucho colgué una placa que reza:
Contigo todo; sin ti, nada.
Y ahí, por los siglos de los siglos
permanecerá.

Câmpuri cu Fluturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umane
cu tulpină și ramificații, rădăcini goale
bătând aerul: cupe profane, dăruind
nopților limbi transpirate, strânsele palme.
Și oase dislocate, cu existență mută,
ce urcă prin piele, viguros, smulgând fluturi.
Vlăguiți, par aproape ca niște steaguri puse
pentru-a umfla luciul aripilor orizontale.
Ce simt inerția, ca lacurile carnale
unde plăcerea-și scufundă ancore stricate.
Stând vertical, enigmă sunt în peșteri constelate.
Și vârfuri pline ce înfloresc, ce explodează:
Mesaje proprii, când vocea nu verbalizează,
pornind urcușul lor pe drumuri neumblate.
Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umane
pline de limbi transpirate, de strânsele palme.

Campos de la mariposa.
Los cuerpos, ah los dulces pobres cuerpos humanos
con su tronco y sus pencas, sus raíces desnudas
batiendo el aire: copas profanas que la noche
dotó de lenguas húmedas, de contráctiles manos.
y huesos inconformes cuya existencia muda
sube a la piel, pujante, descerrajando broches.
Abatidos parecen casi banderas puestas
a hinchar la superficie de los horizontales.
sentidos de la inercia, como lagos carnales
donde el placer arroja sus anclas imperfectas.
De pie, son el enigma constelado de grutas.
y cúspides turgentes que florecen o estallan:
Mensajes de uno mismo donde las voces callan
y emprenden el ascenso por innombrables rutas.
Los cuerpos, ah los dulces pobres cuerpos humanos
llenos de lenguas húmedas, de contráctiles manos.

Megaliți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Menhire.
Sunt sânii tăi granituri ridicate.
Un suflet ce s-a-ntors din lumea dalbă
sălășuiește-n ei: o moarte albă
sub recile movile, nemișcate.
Deodată sar și se dezintegrează
în clarele argile planetare;
ceramice de lapte, funerare,
ce se revarsă lent și mă-nfiltrează.
Solarele menhire, seculare
capcane vii de alge masculine,
îngemănate, moi și creatoare.
Sunt sânii tăi presurile cremoase.
Refugiul umblătoarelor dentine;
Itinerariul pajiștii umbroase.