zumzet – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Alo!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E-un zumzet, azi, în zborul de albine,
ce-mi dă fiori: e altfel, mai alert,
se pierde printre ramuri și revine
mai tare, mai nisip și mai deșert.
Iar vântul … nu e vânt, sunt șoapte reci
pornite în alai primăvăratic
pe urmele de pași, de-acum poteci
în visul ce se deapănă, apatic.
E-o zi de mohoreală ireală,
sub cerul cenușiu, apăsător,
o zi urâtă, aspră, anormală,
ce se sfârșește în cuvântul “dor”.
-Alo! Ce faci? Ești bine? Spune-mi, vrei
să ne-ntâlnim? Te-aștept! Vii să mă iei?.

Mue

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

––=======ZUMZet=======––
–-=====Skame=====–-.
E amuzant să fii polițai
Ești respectat pretutindeni și de-aia primește flegme subtile cascheta botită de comunist imputit.
Fără hârtia de cur, pe care, analfabet fiind, te semnezi cu degetul, am rămâne mânjiți de c***’ asta de sistem.
Îți mulțumim că îți faci datoria de securist bolșevic și ne scutești de povara bancnotelor de plastic, care și așa, ne fâșnesc prea rar în buzunare..
E papintant să fii cocalar
Faci eforturi permanent să îți menții sub nivelul mărimii de la papuci.
Duci o viață plină de grijă din cauza dușmanilor dar ești stilat și ai clasă, una singură.
Ești predispus afecțiunilor cervicale datorită ‘lanțelor’ care îți atârnă de gâtul încordat.
Îți mulțumim că ești un reprezentat de seamă al societății și ieși în evidență cu incontestabilul caracter de zat uman și atitudinea de gangster mioritic.
Trupa ZUMZet face cântări gratis la parastase și înmormântări de cocalari și polițai!!
Vă mulțumim!!!

Pablo Neruda - Albina (VIII)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.
Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,
şi cel care a avut totul, pierzând totul.
Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.
În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.
O, tu care eşti tăcută!
Lasă-ţi privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.
Tu ai privirea adâncă, în care noaptea loveşte.
Liniştite braţe de flori şi veşmânt de roză
Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.
O, tu care eşti tăcută!
În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absenţa ta.
Plouă. Briza mării chinuie pescăruşi rătăcitori.
Apa păşeşte, desculţă, pe străzile deja străbătute.
Din acel copac, frunzele se plâng ca şi când ar fi bolnave.
Albină, chiar şi când nu eşti aici îţi arunci zumzetul în sufletul
meu.
Din nou, exişti în timp, zveltă şi tăcută.
O, tu care eşti tăcută!