zorii – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Zorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În curte la cazarmă se-aude goarna tare
Și vântul dimineții tot suflă-n felinare.
Sunt orele la care adolescenții bruni
Cu fața-ascunsă-n pernă, visează spurcăciuni,
Când, ca un ochi de sânge ce-ncepe să se zbată
În zi despică lampa o rană-mpurpurată,
Iar suflete captive în trupuri pământii
Imită lupta lămpii cu zorile de zi.
Precum un chip pe care vezi lacrimi că usucă
Văzduhul frisonează de lucruri ce-s pe ducă.
De scris e frânt bărbatul, femeia de amor,
Iar casele fumează din hornurile lor.
Femeile de stradă, cu pleoapele livide,
Încep, căscându-și gura, o zi de somn stupidă,
Sărmanele, târându-și mamelele lor reci,
Își suflă-acum în vreascuri și-n degetele seci.
Și-i ora când, sub cerul ce pare de leșie,
Sporește suferința femeii-n lehuzie.
Ca un suspin ce iscă talaz de sânge roș
Se-aude crud prin ceață un cântec de cocoș.
În pâcla dimineții se scaldă edificii,
În timp ce muribuzii, ajunși pe la ospicii,
În horcăieli și spasme își dau un ultim suflu
Și se întorc acasă curvarii de la lucru.
Acuma Aurora, în rochia ei verde,
Plutește peste-o Senă cu apele deșerte,
Pe când, bătrân, Parisul, precum un lucrător,
Apucă niște scule și dă la muncă zor.

Giorgios Seferis - Iasomia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Indiferent dacă-i amurg / sau prima lumină-a zorilor, / iasomia rămâne / întotdeauna albă. →

Octavio Paz - Semințe Pentru-Un Imn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ziua deschide mâna
Trei nori
Și-aceste câteva cuvinte.
În zori născarea-și caută chemarea
Peste-adormite trunchiuri lumina scânteiază
Și galopează munții pe țărmul lung al mării
Cu pinteni, soarele pe ape se coboară
Se opintește piatra și sparge limpezimi
Marea trufașă crește pân’ la piciorul zării
Pământu-i amețit de iminențele sculpturii
Lumea-și ridică fruntea ce-i încă dezgolită
O piatră șlefuită și fină pentru-a grava un cântec
Își despletește lumina un evantai de nume
Există zorii unui imn aidoma unui copac
Există vântul, și-n vânt chemări frumoase.
Semillas para un himno.
El día abre la mano
Tres nubes
Y estas pocas palabras.
Al alba busca su nombre lo naciente
Sobre los troncos soñolientos centellea la luz
Galopan las montañas a la orilla del mar
El sol entra en las aguas con espuelas
La piedra embiste y rompe claridades
El mar se obstina y crece al pie del horizonte
Tierra confusa inminencia de escultura
El mundo alza la frente aún desnuda
Piedra pulida y lisa para grabar un canto
La luz despliega su abanico de nombres
Hay un comienzo de himno como un árbol
Hay el viento y nombres hermosos en el viento

Afanasii Fet - Dormi, Nici Zorii Doară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dormi, nici zorii doară
Nu-și arată fața;
Stele ce-or să moară
Lăcrămează ceața.
Semn cocoșii dat-au,
Lung, a treia dată,
Clopote în sat au
Prins domol să bată.
Pe la margini are
Perna locul rece,
Trece dulce boare
Vârf de tei s-aplece.