INTRO :
Se simte, mă iubește ca un părinte, x3
Yeah x3

STROFA I :
Se simte, mă iubește ca un părinte,
Și tot ce m-am făcut să sufăr îmi trece prin minte,
Viața, deseori se poartă ca hoata,
Stăteam plecat în fața ei, că nu doream să-mi vadă fața,
Mă cert pe mine că mi-am pus baza în tine,
N-aș fi crezut că vom deveni asprii ca două pile,
Tu știi să râzi, să te prefaci și să acuzi,
Eu știu să plâng, să spun ce simt, și să te scuz,
Prea stresat, cred că meciul ăsta-i blunt,
Și nebunul a fugit cu regina din palat,
Pace mie, că n-am mai dormit de-o veșnicie,
Gânduri bune, când sunt cuprins de nebunie,
Lumea spune, aoleu Doamne ce bine cântă,
Dar nu înțeleg că toate m-au rănit ca o lovitură-n tâmplă,
Stau ca o stâncă, când toate vor să plece, să se ducă,
Stau pe partea ciudată, am simțurile la pândă,
Totu-i colorat și viu, și totuși e pustiu,
Că mi-am pus viața gaj, pe ce îmi doream să fiu,
Șantierul mi-a consumat timpul și sănătatea,
Și tot ce mi-a rămas, e scrisul și bunătatea.

REFREN:
Nu vorbi, de filozofie și mândrie,
Tot ce simți acum frate, e doar pură armonie,
Unde fugi? Eu sunt aici și chiar vreau să te ascult,
Și în nopțile târzii te țin în minte ca pe gând. x2.

STROFA II :
Sunt a șaptea stea de la apus, mai mult confuz,
Iau foc ușor de la recul, ca un obuz,
Stau lângă balii, sunt pionul principal,
De fier și rece ca sistemul monetar,
Ascultă-mi tobele, De ce ești surd, mă orbule?,
Simte-mi vorbele, cultivă-le, mai lasă noxele,
Nu uita să respiri, să muncești, să transpiri,
Unii și-ar da viața pentru noi, ca niște martiri,
Vă țin pe umeri, și pe tine și pe ea,
Mă porți în suflet că îți place vocea mea,
Eu nu exist, și-am să dispar fără să spun,
Mai stau puțin, dar am s-o fac la momentul oportun,
Plouă mărunt, la mine în suflet și în gând,
Și mi-am promis, acum ceva timp, că am să mor râzând,
Am zis, am nevoie de iubire,
Și știu ce simțea acea sclipire din privire,
Se scurge-ncet, ca mina dintr-un pix,
Vorbeste-ncet, tre’ să-l fi auzit,
Îl vezi mai rar, dar îl simți pe timpan,
E doar începutul, acuma își ia elan.

REFREN:
Nu vorbi, de filozofie și mândrie,
Tot ce simți acum frate, e doar pură armonie,
Unde fugi? Eu sunt aici și chiar vreau să te ascult,
Și în nopțile târzii te țin în minte ca pe gând. x2.

OUTRO :
Ca pe gând.
Nu vorbi.
Și în nopțile târzii te țin în minte ca pe gând.
Pace în suflete la toată lumea, e cel mai mișto sentiment,
Am zis și mă repet, de muzică sunt dependent.