Bocaseca:
N-am cum să fiu pierdut, pe drumul meu sunt rece,
Șase, ziduri de gheață, dar le topesc.
În stradă e frig, dar tu te arzi des
Vezi ce-ți cânt, n-am nimic de pierdut, mă trezesc,
Beznă, creșteri din p***-mi ajung la glezne,
Leșne pe fețe, murdare intenții și gesturi de pești.
Mi-amintesc, ajung București, punct,
Acum să văd de unde-ncep.
N-o să conteze niciuna, niciunul,
Ură, freze, nu cap în gură de se fură piese.
Paznic stai groaznic, mai bine stai casnic!
Hai scald-o bazic fără schimb ca taxim!
Râzi în parc, cazi în parc, parcă ieri stăteam și beam,
Înghețat mai mult decât cald.
Călcăm drept spun, călcăm strâmb,
Așteptând, da-s luptând.
Refren: x2
M-aude cineva? Mă simt ca într-un cinema,
Stau singur și văd cum rulează filmu’ meu în fața mea.
Un Deja vu ciudat în viață, anii grei îți lasă semne pe față,
Mă simt blocat între ziduri de gheață!

Egris:
Oraș turceniu, mediu tipic anii ’90,
Printre băieți și fete mai toți trecuți de 18 și 20.
Cu discoteci și sticle reci, crescut cu rap și 10 legi
Și-am încercat din toate, dacă știi cunoști și mă-nțelegi!
Povești din stradă, distracții, golani isteți,
Da vezi! se rupe filmu’ chiar atunci când nu te aștepți.
Copilăria mea de scurtmetraj a încăput într-un bagaj,
Când am urcat în tren către o schimbare grea de peisaj.
Nu-nțelegeam de pe atunci că trec prin cel mai mare test,
Casa-i goală, nu sunt bani și iarna-i mult mai grea în est.
Sor-mea are doi băieți, aude un frate și tata adolescent,
Deprimatele de MC-ii.
Toate deodată, de la primu’ splif la dealer-eală și riscu’ de parnaie,
De la primu’ vers pe foaie, la primu’ pix de chei în c****.
Ziduri de gheață între care n-am zâmbit, am fost atât de prins,
S-au topit când am iubit, când am scris și totuși strig.
Refren: x2
M-aude cineva? Mă simt ca într-un cinema,
Stau singur și văd cum rulează filmu’ meu în fața mea.
Un Deja vu ciudat în viață, anii grei îți lasă semne pe față,
Mă simt blocat între ziduri de gheață!