Condrea - O Zi Obișnuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

12 noaptea. De fapt, cine știe cât era ceasul,
M-am trezit pe un hol lung și podeaua-mi vorbea cu nasul.
Mă ridic ușor, mă doare capul îngrozitor, probabil c-a fost mereu gol,
iar acum e prea plin cu alcool.
Dau să-mbrățișez ușa care-mi zâmbește din clanță,
dar se pare că e la prea mare distanță.
N-am fost niciodată praf, dar acum sunt, poți să mă tragi pe nas,
zici că am 1 an, încerc să fac primu pas.
Sunt din ce în ce mai aproape de clanța zâmbăreață,
deschid ușa și se pare că deja era dimineața.
Observ că nu știu unde dracu sunt și ce am de gând,
plec la drum râzând, sperând că ajung acasă în curând.
Merg agale de zici că am o barcă sub picioare,
dar să vezi belea mare că am rău de mare și oare
sunt în mijlocul oceanului sau într-o parcare?
Să-mi arunce cineva colacu de salvare,
dar nu m-ajută nimeni și doare, o zi obișnuită-n care
toate problemele le-am închis în sticlele lăsate goale.
Nu mai știu ce am făcut, nu știu ce o să fac,
probabil c-o să joc ca la graniță doar pe atac.
Deocamdată tac, mă sprijin de-un copac, ca un aurolac,
tremur ca un elev în prima sesiune de bac.
Atipesc vreo 5 minute, ochii mei își fac de cap,
îi deschid e noapte, au fost 5 ore de fapt.
N-am timp de refren, trebuie să-ți spun cum s-a continuat
și uite-așa m-am trezit dezorientat, cel puțin nu la fel de beat.
Peste drum vad un mertan parcat, păcat că era încuiat,
da ce dracu spun, că e al meu de fapt.
Sunt în fața casei, reușesc să îmi dau seama,
comedia s-a sfârșit, abia acum începe drama.
Echilibrat pășesc calm spre casă, bat la ușă,
se deschide întârziat și-i spun iartă-mă, păpușă.
N-apuc să-mi termin poezia, că-mi distruge mândria,
îmi face bagaju și-mi pregătește călătoria,
dar n-apuc să plec pentru că-mi sună ceasul,
mă trezesc și ce să vezi, perna-mi vorbea cu nasul.
A fost doar un vis, începe o altă zi obișnuită,
mă duc la muncă pe jos pentru că n-am mertan, n-am nici măcar o rablăgită,
n-am nici iubită, nici nu beau, e doar o altă zi obișnuită,
dar parcă sună mai frumos tot ce am visat
decât o altă zi de c***t, mai bine mort de beat dansând cu un copac.

Alain Bosquet - Zi Obișnuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt un domn cu părul grizonat
care, dimineața, își izgonește visele
în care aleargă reptile
mâncătoare de foc.
Își salută soția, cu aerul de-a zice:
„Nu-mi amintesc de mângâierile noastre”.
Se cântărește, se rade,
își boxează pungile de sub ochi.
Își bea ceaiul în pielea goală:
lenea lui e mai tare decât râsul lui sceptic.
Corespondența și-o aruncă la gunoi.
Telefonează la întâmplare
și nu știe cui:
„Scuzați-mă, doamnă,
aflu din sursă sigură
că mâine voi muri”.
Șterge de praf o mobilă.
Când nu-l vede nimeni, scuipă
pe poemele sale.
Dac-ar avea un canar,
i-ar smulge penele.

zi obisnuita – Versuri.pro

Condrea - O Zi Obișnuită

Alain Bosquet - Zi Obișnuită