Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua din ochii tăi avânt
Spre culmi, având puterea unui vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt în clipa asta eu.

Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă doar, ți s-au deschis,
Privind prin întuneric cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.