Ion Vinea - Whiskey Palace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doamnă, din orchestră sunetele-au șerpuit
pe terasa de vară amețită de mare,
vuietele, glasurile, vântul și eșarfele
și culorile, din toate viorile.
Pașii metalici lunecă pe cântece sparte.
Unde sunt valsurile? Și mai departe
unde sunt harfele?.
Ritmic destinul bântuie-n trupuri. Fără de preget
tobe l-asmut.
Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii scut,
doamnă, când te rotesc ca pe deget
până ți-e dulce, până ți-e cald,
pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,
oră de apogeu:
doamna mea, visul meu.
Lâncede glasuri în larguri sleite de soare,
trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,
siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă..
O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această..
Sunt unul din zeii păgâni, fugiți de pe soclurile de nisip
ale pomenirii albastre, zei prinși în vârtejul jazului sughițat
de harapii cu ochi albi, în frac ultramarin, jiletci drojdie de vin,
cu perii creți și pomădați, –
prinși ca-n laț, prinși ca-n laț, –
sunt, iată-mă, precum ți-am spus,
un zeu minor cu paiu-n gură,
fără gând ascuns, fără ură,
pe acest istm de catran pe care a foxtrotat și Oedip
cu Antigona, mai acum un an, și hip! și iar hip!
marele orb țopăia fericit
de acest profan sfârșit.
„Dar ce rimă-mi trebuie mie
la un secret de familie”..
Sunt vremi ce nici cu gândul nu cuprinzi
când dintr-o dată iubirile mele toate aparțin defunctelor oglinzi?.
Încă o pricină, doamnă, să spargem cupele de răcoare,
când degetele tale se zgârcesc pe-un fior în sandale,
când ochii noștri în lacrimi aclamă vasul-fantomă din zare,
când ochii noștri complici își închină faldurile pale
ale tăinuirii dintâi!
„Rămâi, o, nu pleca, rămâi!”
Ah, până diseară
(și fie-mi glasul tobă și fanfară)
salut regi în exil, cartofori și dame fatale,
șnapanii, chelnerii și donjuanii acestui templu fără vestale
(mai tare, mai tare),
salut stelele fixe și stelele căzătoare,
îngerii răi sau buni (nu importă, Domnul cu ei e),
și marinarii, „ah”, la ultima lor gură de sare,
și fecioarele, „ah”, la primul lor suspin de femeie.
Așa-i, doamnă, că sunt poet mare?
„Ah”, și-un altar și-un hamac m-ar măguli pe țărmul
acesta de mare.

zei pagani – Versuri.pro

Ion Vinea - Whiskey Palace