Ingeborg Bachmann - Zbor de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ogorul nostru e cerul
cultivat în sudoarea motoarelor,
față în față cu noaptea,
sub a visului miză –
visat în osuare și pe ruguri,
sub acoperișul lumii, ale cărui țigle
le-a dus vântul – și-acum ploaie, ploaie, ploaie
în casa noastră și în mori
zboruri oarbe de lilieci.
Cine locuia acolo? Ale cui mâini au fost curate?
Cine lumina în noapte,
fantoma fantomelor?
Adăpostite în peneturi de oțel, instrumente
audiază încăperea, cenzură de control și scale,
stufărișul de nori, și dragostea atinge
graiul uitat al inimii noastre:
scurt și lung, lung. Vreme de un ceas
grindina bate în toba urechii,
care, potrivnică nouă,
ascultă și vindecă.
Nu au apus soare și pământ,
doar ca astre în pribegie și de nerecunoscut.
Ne-am îmbarcat într-un port
unde nu mai contează întoarcerea,
nici încărcătura, nici prada.
Mirodeniile Indiei și-ale Japoniei mătăsuri
aparțin negustorilor
ca peștii năvoade! or.
Un miros se simte însă,
galopând înaintea cometelor,
și țesătura aerului,
ruptă de comete în cădere.
Numește-l statut al solitarilor,
în care se împlinește uimirea.
Nimic mai mult.
Am urcat și mânăstirile sunt goale,
de când răbdăm, o tagmă, ce nu se vindecă și nu instruiește.
Să acționeze nu e treaba piloților. Ei au
repere în ochi și pe genunchi desfășurată
harta unei lumi, căreia nimic nu mai e de adăugat.
Cine locuiește acolo jos? Cine plânge…
Cine pierde cheia casei?
Cine nu-și găsește patul, cine doarme
pe praguri? Cine se încumetă, când vine dimineața,
să deslușească linia argintie? : vedeți, deasupra-mi…
Când apa din nou în roata morii se prinde,
cine se-ncumetă să-și amintească de noapte?

zbor de noapte – Versuri.pro

Ingeborg Bachmann - Zbor de Noapte