Bitza - Zbor Cu Aripi Frânte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând
Îmi ajung din vânt ei,
Am aripile frânte de prietenii.
[Bitza]
După un an, după 2 ani, după 3 ani
După golani și bani
După mult timp peste un vid
Ai strâns nu mai mulți ani
Îți plângi soarta, e dură partea
Când îți vezi în mână ne-câștigătoare cartea
Îți vine în minte, fără cuvinte
O față de prieten pierdută în păreri de rău tardive
Trebuia să-l sun, trebuia să-i spun poate mai am
O altă șansă dar e un alt final de drum
S-a întâmplat, se va-ntâmpla mereu
Și nopți precum tăciunele,
Spui aș fi vrut să fiu eu
Ar fi de multe ori ușor să ierți
N-o faci și vezi valoarea doar atunci când îl pierzi
Și pierzi o dată, mai pierzi și a doua oară
Te trezești singur, ca un străin într-o gară
Păcat îți spui mereu în sinea ta
Gara asta e până la urmă viața mea.
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând
Îmi ajung din vânt ei,
Am aripile frânte de prietenii.
[Loredana]
Ai intrat în casa mea pe fereastră
Se întâmpla pe la 5 dimineața
Te purtai ca și cum ne știam de-o viață
Ți-ai aprins un chiștoc de pe masă
Și spuneai cât de cald e afară
Și că stăm pe aceeași scară
Am vorbit cât în lună și-n stele
Mi-ai intrat chiar și-n visele mele
Ești cum mine mereu, n-ai plecat
Sufletul tău știe
PRIETENEEEEEEEEEEEEEEEE nu te-am uitat
Nu te-am uitat, nuuu.. nu te-am uitat!.
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând
Îmi ajung din vânt ei,
Am aripile frânte de prietenii.
[Bitza]
Îmi număr prietenii în lipsă de la an la an
Și cei mai buni îmi par acum cei care nu-i mai am
Sătul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
Sătul de minți închise care nu vor departe
Lăsate deoparte, plecate, departe sunt amintiri
Născute, făcute, pierdute de mult, de multe despărțiri
Și n-ai putea să spui întotdeauna: „am ales eu”
Pentru că uneori alege Dumnezeu
Nici eu, nici tu, nici el, nici ea
Poate n-ar vrea să fie așa
Și mă gândesc că nu putea să fie altcumva
Atâta timp cât nu va fi un pic de armonie
Atâta timp cât nu vor fi momente ci chiar prietenie
Am inima sfâșiată de colții unui gând dureros
Pătată de sânge, precum cămașa lui Hristos
Mă despart de prieteni zilnic, neîntrerupt
Tot ce se naște moare chiar de la-nceput.
„.. sunt doar cuvinte!”

zbor cu aripi frante – Versuri.pro

Bitza - Zbor Cu Aripi Frânte