https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/william-wordsworth-lucy-gray https://versuri.pro/william-wordsworth-lucy-gray#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14332 →]]> Lucy Gray.
De William Wordsworth.
Ades am auzit de Lucy Gray
Și când încrucișai pământul
‘Ntâmplă de-am văzut-o-n crăpat de zi
Copilul solitar.
Nici coleg, nici tovarășă Lucy n-avea;
Viețuia pe-o bahnă uriașă,
Cel mai dulce lucru ce crescu vreodat’
Lângă o ușă de om!.
Totuși poți iscodi faunul la joacă,
Iepurele pe smarald;
Dar dulcea față a Luciei Gray
N-om mai vedea vreodată.
‘La noapte va fi furtună,
La târg trebuie să mergi,
Și ia o lampă, copilă, să lumini
Mamei prin zăpadă.’
‘Aceasta, Tată, fac cu bucurie;
E abia amiază –
Orologiul abia a bătut două,
Și uite sus e Luna.’
La asta Tatăl luă vătraiul
Ș-izbi-ntr-un braț de lemne;
Se apucă iar la lucru, iar Lucy luă
Lampa în mână.
Mai voioasă neagra ciută nu-i,
Cu izbituri a joacă
Picioarele-i împrăștie praful de zăpadă
Ce se înalță fum.
Potopul veni mult prea devreme
Merse în sus și-n jos
Și pe multe culmi Lucy urcă
Dar nu ajunse-n târg.
Pierduți Părinții în toată noaptea
Au chemat departe-n tot locul;
Dar nu a fost nici glas, nici văz
Să le fie călăuză.
‘N crăpat de zi pe un deal stătură
Sus, sus, peste bahnă;
Ș-atunci văzură Podul de Lemn
La doi pași de ușă.
Și-acum spre casă merg plângând
‘În cer ne vom întâlni!’
Când în zăpadă Mama văzu
Urma piciorului lui Lucy.
Apoi în jos de muchea abruptă
Urmară micile urme;
Și prin ruptul păducel
Și lungul zid de pietre;.
Apoi un câmp deschis trecură,
Urmele erau aceleași;
Le-au izvodit, nicicând pierdut,
Până au dat de Pod.
Le-au urmat de pe țărmu-nzăpădit
Urmele, una câte una,
Până în mijlocul ghețușului,
Iar mai departe niciuna.
Totuși unii spun și azi
Ea-i un Copil trăind,
O poți vedea cumintea Lucy Gray
Pe Sălbăticia singuratică.
Peste noroi sau iarbă ea merge încet
Și niciodată nu privește în urmă;
Și cântă un cântec solitar
Ce flutură în vânt.

]]> https://versuri.pro/william-wordsworth-lucy-gray/feed 0 https://versuri.pro/william-wordsworth-tachinare-si-raspuns https://versuri.pro/william-wordsworth-tachinare-si-raspuns#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14333 →]]> -De ce William, pe-o piatră cenușie
Șezi timp de jumătate de zi,
De ce William, stai astfel singur
Și-ți gonești timpul în vis?
Unde-ți sunt cărțile? luminii lăsate
Ființelor altfel destitute și oarbe!
Sus! Sus! și bea spiritul suflat
De morți celor ca ei.
Te uiți-mprejur pe mama țărână
De parcă te-a fătat fără țel;
De parcă-i-ai fi întâiul născut
Nimeni trăind înainte de tine!
-Într-o dimineață, lângă lacul Esthwaite,
Când viața era dulce nu știu de ce
Mie-mi vorbi bunul Matei
Așa că i-am răspuns.
-Ochiul nu poate alege decât vederea
Nu putem liniști urechea;
Trupuri ne simt, oriunde-ar fi,
Împotrivă, ori cu voia noastră.
Nu mai puțin zic că sunt puteri
Ce de ele însele mințile ne umplu,
Că ne putem hrăni acest creier
Într-o-nțeleaptă inacțiune.
Tu te gândește-n toată-această sumă
De lucruri vecinic vorbitoare,
Că la nimic nu se va ajunge,
Dar trebuie încă să căutăm?
-Așa că nu-ntreba pentru ce, aici, singur
Conversând pe cât pot,
Stau pe-această cenușie piatră,
Și-mi gonesc timpul în vis.

]]> https://versuri.pro/william-wordsworth-tachinare-si-raspuns/feed 0