STROFA 2
Ia loc și lasă-mă să te întreb de ce ne iei la Tine
De ce nu vrei să vedem ce e rău sau ce-i bine
De ce băieții care trimit rugăciuni la cer
Sunt condamnați să plece până acolo sus la cer
Aș vrea să poți să mă lămurești, să îmi dai socoteală
Care e motivul pentru care viața-i goală
Pentru care fapt suntem pedepsiți să fim
Sufletele goale care într-o zi pierim
Ai luat la Tine voci pe care astăzi nu le mai aud
Bunicul meu odată și-un prieten foarte bun
Spune-mi cine mai urmează să ne părăsească
Și câtă suferință crezi Tu că o să nască
Aruncă o privire și la mamele ce plâng
Ce au rămas fără suflet și trăiesc visând
Oprește-te puțin și gândește-te și la noi
Și fă ca mâine toți plecații să vină înapoi.
O lumânare aprinsă și un gând de rămas bun
Oameni ce s-au dus înainte să le spun
Că viața este neagră și plină de durere
Că unul s-a născut și altul poate piere
În tăcere privesc în cartea blestemată
Sunt voci pe care nu le-aud cum le-auzeam odată
Tu, Doamne, arată-mi de ce nu-i totul bine
De ce Tu hotărăști pe cine să mai iei la Tine
O agendă risipită, multe nume făcute scrum
Tovarăși buni ce au ales să meargă pe alt drum
Acum privesc îndurerat la pozele dintr-un album
Ard un negativ, n-am cuvinte să vă spun
Au fost mult prea multe amintiri ce au dispărut în fum
Prea multe stele stinse ce nu mai strălucesc acum
Închei, termin un capitol, încă un drum pierdut
Doamne, adu-i înapoi pe cei pe care i-am avut.
Dumnezeu e mare și ne veghează ori cât de
Lungă-i viața, într-o zi tot vei muri
Prețuiește acuma până mai ești pe pământ
Că cine știe când vei deveni un înger sfânt.
Vorbesc cu cerul cel de sus, sper să mă înțeleagă
Și voi știți bine că El are puterea și ne leagă
Ne face viața fericită sau o face o dramă
În fața Lui mă-nchin, El mă aude, știu, amin.