voie – Versuri.pro

Marius Livanu - Ție Îți Dau Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ție îți dau inima,
Ție îți dau viața mea,
Ție, Isuse mă-nchin,
Regele meu.. (x2)
Cu tot ce sunt mă-nchin,
Cu tot ce am, astăzi vin,
Cu tot ce pot, vreau Voia-Ți să fac,
Și-n orice zi să-Ți fiu pe plac,
Primește-mă, Doamne,
Deși sunt nimic,
Mă întorc.. mă întorc să fiu mântuit! (x2)
Ție îți dau inima,
Ție îți dau viața mea,
Ție, Isuse mă-nchin,
Regele meu.. (x2)
Ție îți dau inima.. Ție îți dau viața mea,
Ție Isuse mă-nchin, Regele meu! (x2)

Constanţa Buzea - Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Treaptă de ceară
cruce-ntre cer și pământ
timp astupat într-un cui.

Clipe de purpură varsă
sufletul tău nisipos
roiuri de fân între noi.

Drum stâlp de fum
stranie muzică-n zale
vistierie de greieri.

Racla de zimți
de rănire
copil.

Dă-mi ochi de somn
poartă-mă-n gând
stinge-mă.

Pe tine prin tine te cer
întoarsă în divinitate
facă-se voia mea.

Ileana Mălăncioiu - Ghetsimani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca o armă tremurătoare care-a dat greș
Sta trupul meu în luminișul verii,
Hei, iepure, strigam, apropie-te să mă rog ție
Acum în dulce clipă a greșelii.
Hei, iepure, așază-te undeva sus
Și luminează-mă încet cu harul
Spaimei tale desăvârșite,
Încă nu pot să primesc paharul.
Hei, iepure, m-am trezit plângând
În partea a treia a rugii
Din grădina Ghetsimani urmărind
Puterea fugii.
Cu care el se apăra încă
Pe când sufletul meu murmura:
Tată, dacă astfel nu se poate
Facă-se voia Ta.

Alexei Mateevici - Cântecul Zorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

CÂNTECUL ZORILOR.
Hai, măi frate, hai, măi frate,
Zorile s-aprind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie şi pământ.
Plugărit-am viaţa toată
Şi-am muncit noi rău,
N-am văzut zi luminată,
Numai greu, tot greu.
Şi pe umeri numai juguri
Pân-acum am dus,
În robie şi lanţuguri
Toate ni le-am pus;
Ş-ale sufletului daruri
Noi le-am înecat
Tot în plânsete ş-amaruri,
Ce ne-au apăsat;
Şi odorurile minţii
Noi le-am prăpădit,
Căci în ceaţa neştiinţei
Tot am vieţuit.
Muncă, muncă şi iar muncă,
Alta n-am văzut;
Şi în munca noastră lungă
Toate le-am pierdut.
Am crescut în largi ogoare
Roadă cu prisos,
Dar din pâinea roditoare
N-am avut folos,
Căci ogoarele luate
Fost-au de la noi;
Nouă-n schimb ne-au fost lăsate
Juguri şi nevoi.
Goi, lipsiţi de toate-n lume,
Vecinic înjosiţi,
La boieri n-avem nici nume.
Pe pământul ţării-mume
Zăcem necăjiţi.
Dar destul! Venit-a ceasul,
Ceasul aşteptat,
Ca să dăm noi jos necazul,
Care l-am răbdat.
Vezi?! În zarea depărtării
Zorile s-aprind,
Sfânta zi a învierii
Vine strălucind.
Hai, măi frate, hai, măi frate,
Nu munci robind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie şi pământ.
Scoală, frate! Căci ne cheamă
Zorile ce vin.
Scoală, frate, şi ia-ţi seamă,
Singur ţi-eşti stăpân.
Pentru noi, feciorii gliei,
Zorile răsar,
Pentru-nfrângerea robiei
Bietului plugar.
Trece noaptea. Lupta vine.
Frate, ieşi gătit!
Cel nepregătit rămâne
Vecinic biruit.
Trece noaptea. Hai, măi frate!
Zorile s-aprind,
Hai să mergem spre dreptate,
Voie şi pământ.