UNQ’:
Am fost adus cu forța brută în lumea asta crudă, clar
Fețe, fețe dispar ca zilele din calendar
Rămân cu gândul să mă car, măcar am putere s-o fac
Tu cât să tragi ca un sărman când tot ce vezi e un fund de sac.
De ce morții mă-tii zaci când rudele-ți sunt prinse-n saci?
Ce o să faci? Nu scapi de păcate dacă împarți corn cu lapte la săraci
Ești pus în poziția de a trage într-un armadillo
Îți trebuie un pic creier, trankillo, să nu-ți plângă mă-ta de milă.
Sunt plin de venin, revenind la forma inițială
Am spart becul ăsta aseară, că licărea ca într-o sală
Cu pacienți internați pe caz de boală mintală
Cazurile-s neschimbate, trase p-o nară d-un narator.
Adorm de data asta, promit, îți jur c-o să vomit
Dacă o să mai simt o singură dată pastilele astea cu gust de pesticid.
O să recapăt simțuri acide, cine decide
Cine sunt eu? Ăla sigur te minte.

Refren x2
Trăiesc închis în lumea mea, nu pot suporta lumea lor
Numea lor, ce pătează steagul întregului popor
Viziuni diferite ne-ndrumă, în același loc sumbru și gol, printre vapori, alegi, alergi, trăiești sau mori

Masid:
Renunț la tot ce mă face trist
Îmi promit să fiu mai liniștit ca un pianist
Schimb monotonia asta blestemată
Într-una să mă pună pe picioare odată.
~~~~~~~
Iartă-mă, dragă coală
Iar te umplu de frustrare
Pentru că.
Ura iar mă pune la încercare
Animale domestice cu ghiare
Devenind fiare de vânătoare
Și drept urmare
Mă atacă, de parcă le-am pus în troacă
Ziare, nu mâncare.
~~~~~~~
Răbdarea mea, nu pot să mă calmez
Ce să fac, stau sau acționez?
O ard urât prin fapte de joasă speță
Roata se întoarce, pisamas pe a
Voastră existență.
~~~~~~~
Dar nu așa, ci în stilul meu caracteristic
Să nu te speri cât pot fi de artistic.
Cică-i bine să ai prieteni,
Ce instant devin dușmani
Dacă nu le dai bani
Acum sunt și ei la modă ca șnapani
Când trebuia să-i las în pla mea să moară de foame acum 30 de ani.