Alexandru Macedonski - Vioristul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu l-ați cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă,
Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!
Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit,
De-armonii cerești răpit,
Și zărindu-i chipul palid la lumina unei lampe,
Chipul îmi aduse-aminte serafimi din biblici stampe,
S-ascultai zburând prin vifor cântecu-i expirator,
Ca un freamăt lung de aripi dintr-al îngerilor zbor;
M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște,
Și păstrându-i amintirea printre alte scumpe moaște,
Întâmplarea vru odată să cunosc pe viorist,
Să-i strâng mâna de artist!
Se plângea adeseori c-a născut străin pe lume:
Fruntea sa nu se-nclinase pe-albul sân al unei mume!
Mumă sa era vioara și amanta sa, tot ea,
Pe-amandouă prin arcușu-i le plângea și se plângea!
Dorul ca să aibi o mumă trebuie să fie mare
Dacă locul să i-l ție însăși arta nu e-n stare.
Într-o zi pe-a sa vioară îl găsiră mort; mereu
Cât l-am plâns știu numai eu,
Și pe piatra funerară, după ultima-i voință,
S-a înscris: „E trist în lume ca să n-aibi nici o ființă,
Nici un suflet să-ți asculte cântecul expirator,
Nici un freamăt lin de aripi dintr-al îngerilor zbor! “

viorist – Versuri.pro

Alexandru Macedonski - Vioristul