Stress:
Noi toți urmăm o cale, crescuți la poale de-animale,
Avem pace-n sufletul moale, când răul dă târcoale,
Au rămas pergamente, nu pistoale, un lanț istoric ca din zale,
Ca catedralele tale goale, totul se duce grăbit la vale.
Cinste lor, că-n zilele de Rusalii, păstrăm originea-n detalii,
Mereu văzută printre vitralii.
Daci, romani cu scuturi învinse, alte represalii-s inutile,
Căci credința o aveam și cu fețe palii.
Plutim cu aripi de Vlaicu, voința de căpitan de plai cu
Oastea doborâtă, ruptă în luptă, vrei să câștigi, deși n-ai cum.
Am fost Ștefan ca un taifun și Carol ca un crai bun,
Dar au păstrat esența prin care găsim către Rai drum.
Prin fața ochilor goi, izvoare istorice curg șuvoi,
Dar le văd parte din noi, ca diamantele-n noroi,
Privind înapoi, observ că toți avem sufletele moi,
Eu rămân ca Brâncoveanu – creștin și-n viața de apoi!.

Raku:
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!.
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!