viata toxica – Versuri.pro

Specii - Diagnoza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chimie.
A tras atâta speed, că îi se spune Speedy
Are vreo 50 de kile, i se spune spirit
I se spune „Chimi”, ace ca pinii
Gimme the money! Ştii că de mic vorbesc cu delfinii
Nimeni nu mă poate defini, e o problema de feeling
Sunt ascultat într-un Passat tunat, am pasa la pasaj
Lângă ambasadă, două genţi în portbagaj
Şi-n bagaj un paşaport şi bani falşi
Taci taci! că prafu’ te face franjuri
Doamne, da’ ce egoist te face sevraju’!
Credeam că-i viroză, defapt e ciroză
Prea mult vin alb, trip grav, hipnoză!
Mănânc MC, d-aia sunt piele şi os
MC-îi nu sunt hrănitori, mi-e dor de Piele şi Os
Eşti prost! Sunt carnivor, îmi dai haleală de post?!
Devin nervos şi vanitos,
Dă banii jos, dă banii boss!
Îţi place când sunt ignorant, nu?
Plus că-i şmecherie, şi-ţi ridică rangu’
Şi cine-i vinovatu’, că la juma’ de brigadă
Le cade ficatu’, s-a amplificat şi problema cu capu’..
Dragonu’:.
E diagnoza..
Slăbeşte doza..
Vine ciroza..
Urmează supradoza.. (Praah)
Depresii, Prozac..
Unde mi-e doza?..
Vine ciroza..
Urmează supradoza..
A tras atâta magic, i se spune Ralea,
Are 25 de ani, i se rupe p***.
Lumea vorbeşte, da’ lumea plăteşte,
Că tot ce faci se-ntoarce şi te urmăreşte şmechereşte.
De la foile cu diagnosticul de hepatită,
Cu seringi de insulină şi-alte stouri de duzină.
Transmit revoluţia tranchil-o-chill,
Sunt cel mai high, ca Shaquille O’Neal, man,
A tras atâta magic, i se spune Johnson,
Dacă mai trăgea, lumea spunea că-nnebunea,
Că la dambla le-amesteca de te speria,
Combina cu K şi dava şi fuma şi râdea. (haha)
În prag de supradoză îşi face o cafea,
Inima bătea asa de tare chiar nu trebuia,
Altădată iese din spital, iar şi-o caută,
O capsulă jumate, seminţe fresh,
Bombă-n datura.
Datura, datura, datura, datura,
Ca să nu mai ai nici o latură,
Datura, datura, da tu, da tu..
E diagnoza..
Slăbeşte doza..
Vine ciroza..
Urmează supradoza.. (braat)
Depresii, Prozac..
Unde mi-e doza?..
Vine ciroza..
Urmează supradoza..

Carbon - Cetatea cu Flori de Piatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașu-i o conservă stricată, stăm stridie lângă stridie
Plini de mândrie și roșii de invidie, mulți nervi
Agitație, zgomot, aglomerație
Fauna-și caută statut privilegiat în rezervație.
Capitalismul emană la orice pas reclamă
Ce-ndeamnă să cumperi tot fără să bagi de seamă
Dai banii pe căcaturi scumpe și n-ai idee
Că bombardamentul ăsta de informații te fute la creier!
Rapid, între tine și ceilalți ridici un zid,
Construind un stil de viață parșiv, intelectiv
Captiv în labirintul cibernetic trăiești fugitiv
Și de obicei socializezi la modul cel mai distructiv.
Eu am cam obosit, și nu văd care-i graba
Pe treaba mea, hocus pocus, abracadabra!
Peste creste montane, sătul de betoane
Ecrane aprinse și de-aceiași oameni, eșantioane.
Aici îmi șoptesc izvoarele și pădurea pe cărare
Când dau de bălării în cale scot repede securea
Și trec la nivelul următor, nu las nimic să mă-mpiedice
În jocul meu real, am coduri alpha numerice.
(Pe Făgăraș, țin norii sub nas
Aici simt că mai respir aer curat
Relaxat, la un ștou cu munteni
De unde suntem, mă teleportez în Berceni).
De când mă știu, totu-n jur s-a schimbat
Știi, chiar mă mir că ne mai surprinde ceva de fapt
Văd Bucureștiu’ betonat, maltratat, grosier
Și clasele ce plâng, marcate cu bulină roșie.
Spațiul devine gri, și nu poți opri killerii
Porniți să distrugă tot în jur cu mașinării
Pun apele după diguri, oamenii după ziduri
Copaci la pământ, urmăresc doar câștigul.
Desigur, pornim de la premiza „cine-i primu’-n top”
E limpede c-am evoluat rapid în a produce reziduri
Te asigur, planul merge strună, tu să nu poți ține ritmul
C-ăștia schimbă din mers, pervers algoritmul.
Simultan, în plan real si virtual
Și încerci să te adaptezi la nimicul din jur ce rămâne la fel de neclar
De-aia-mi fac un bastârcon cât un stejar
Viața-i toxică, man, la rândul meu, toxicoman
O savurez până la ultimul gram!

Carbon feat Phane - Cetatea cu Flori de Piatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașu’-i o conservă stricată, stăm stridie lângă stridie
Plini de mândrie, și roșii de invidie, mulți nervi
Agitație, zgomot, aglomerație
Fauna-și caută statut privilegiat în rezervație.
Capitalismul emană la orice pas reclamă
Ce-ndeamnă să cumperi tot fără să bagi de seamă
Dai banii pe căcaturi scumpe și n-ai idee
Că bombardamentul ăsta de informații te fute la creier!
Rapid, între tine și ceilalți ridici un zid,
Construind un stil de viață parșiv, intelectiv
Captiv în labirintul cibernetic trăiești fugitiv
Și de obicei socializezi la modul cel mai distructiv.
Eu am cam obosit, și, nu văd care-i graba
Pe treaba mea, hocus pocus, abracadabra!
Peste creste montane, sătul de betoane
Ecrane aprinse și de-aceiași oameni, eșantioane.
Aici îmi șoptesc izvoarele și pădurea pe cărare
Când dau de bălării în cale scot repede securea
Și trec la nivelul următor, nu las nimic să mă-mpiedice
În jocul meu real, am coduri alpha numerice.
(Pe Făgăraș, țin norii sub nas
Aici simt că mai respir aer curat
Relaxat, la un ștou cu munteni
De unde suntem, mă teleportez în Berceni)
De când mă știu, totu’-n jur s-a schimbat
Știi, chiar mă mir că ne mai surprinde ceva de fapt
Văd Bucureștiu’ betonat, maltratat, grosier
Și clasele ce plâng, marcate cu bulină roșie.
Spațiul devine gri, și, nu poți opri killerii
Porniți să distrugă tot în jur cu mașinării
Pun apele după diguri, oamenii după ziduri
Copaci la pământ, urmăresc doar câștigul
Desigur, pornim de la premiza „cine-i primu’-n top”
E limpede c-am evoluat rapid în a produce reziduri
Te asigur, planul merge strună, tu să nu poți ține ritmul
C-ăștia schimbă din mers, pervers algoritmul.
Simultan, în plan real si virtual
Și încerci să te adaptezi la nimicul din jur ce rămâne la fel de neclar
De-aia-mi fac un bastârcon cât un stejar
Viața-i toxică, man, la rândul meu, toxicoman
O savurez până la ultimul gram!