Strofa I (Nimeni Altu):
Viața e un labirint, nesemnalizat către calea cea bună,
Banii zici că mă frig dacă-i am pe mână.
Noaptea, îmi e o veche prietenă,
Școală mi-a fost strada, nu te învață școală, crede-mă.
Prieten sunt cu mulți, dar puțini îmi sunt prieteni,
Se duc ca clipele, Codrule, de ce te legeni?
Odihna mi-e străină, de ceva timp de vină,
E grija vieții și nu dorm de parcă-i lună plină.
Câinele mă-nțelege, priviri mă lasă rece,
Și câteodată mintea mea din cap ar vrea să plece.
O perioadă, noi nu ne-am permis o pâine întreagă,
Ne simțeam de parcă ne purta noroc o pisică neagră.
M-au crescut cei bătrâni, știu care e treaba,
Vin dintr-o zonă în care nu-l halim cu sapa.
Și cei mai mulți de-aici, așteaptă să dea tunu,
Frate, scrizeaza planu-i bun, hai să mai facem unul.

Refren:
De mult timp, trec zile multe, și multe-s la fel,
Ne învârtim în același carusel.
Printre beri, lucruri mărunte și seri prin cartier,
Ne învârtim în același carusel. x2

Strofa a-II-a (Dspekt):
Ah, rutina asta parcă tot te roade,
Când perspectiva e greșită, nimic nu te roade.
Normal că-s mulți așa și zilele tot trec la fel,
Indiferent de unde ești, te învârți ca într-un carusel.
În viață urci, cobori, de la pământ cu capu-n nori,
Trăind, observi pe drumul vieții, multe denivelări.
Și pas cu pas înaintezi, speriat să nu te pierzi,
Din ce e nou, dar la final ce vezi?
E că, totul tinde să se repete,
În oglindă, același om, doar cu mai multe regrete.
Și, peste toate astea se adună și timpul ăsta,
Care trece ca frunza prin aer, fuge repede, dispare.
Se pare că secundele astea fac jocul,
În stare să separe în mare parte totul.
În stare să separe în mare parte totul.
În stare să separe în mare parte totul.

Refren:
De mult timp, trec zile multe, și multe-s la fel,
Ne învârtim în același carusel.
Printre beri, lucruri mărunte și seri prin cartier,
Ne învârtim în același carusel. x2