Strofa:
Regula de bază în cartier,
cu impresii în cap,
n-o să te placă nimeni, nicăieri,
așa că scoateți-le din caracter,
că n-o să te ajute
în momentul în care o să fii luat în șuturi.
Privirile pe care le atragi,
cu felul în care mergi,
cu felul în care te-mbraci,
poa’ să-ți fie fatală când pune
unu ochiul pe tine și zice:
Băga-mi-aș p***a-n morții lui de punkist!
Doi! Cred că ai depășit parcela ta autohtonă
și treci pe lângă un grup de băieți
care stau pe zonă.
Nu te uita speriat și vei avea o șansă-n minus
să-ți iei pe după cap o mare sticlă de Gambrinus.
Și ce o să se întâmple după aia?
Nici n-are rost să-ți zic.
Numărul 3, dacă auzi din spate un glas:
Cumetre, ai un foc? Sau ai un ceas?
E cazul să-ți grăbești pasul.
Ascultă-l pe Vexxu’ pentru că ăsta-i textu’
clasic de abordaj, de vagabondaj,
când vrei să dai linșaj.
Nu cred că vrei să-ți iei
Patru la rând: Să nu-ți treacă prin gând
că cei ce vor să-ți facă rău
o să-ți vorbească și urât.
După părerea mea, cu cât un necunoscut
vorbește mai frumos,
tre’ să-l consideri mai periculos.
Iar dacă-auzi: prietene, frate
sau alte d-astea, să fii prevăzător.
După cum am mai zis,
regula numărul 5, în special adresată
celor ce au degeaba: băieții de bani gata.
Că strada îi așteaptă cu unicul scop clar
să-i facă de bunuri și bani de buzunar.
Deci dacă ai un Pager, sau telefon mobil
și ai făcut prostia să-l iei cu tine,
măcar închideți-l!
Să n-ai alarmă-n plus în afară de figura ta.
Pentru cei ce stau cu Gina în pat
și vine-acu’ sfatul 6 să le plângă de milă
acelora dintre ei care-au concepția umilă
că dacă ești la necaz și scoți un fier
orice om pune bot, și un-doi se scapă pe chilot.
Dar la fel de bine e posibil să
dai de un nebun și zice: Hai omoară-mă!
Și până ce tu stai în derivă, el
face-o eschivă, și ți-a dat un pumn,
te lasă fără perspectivă
și ți se-ntoarce arma împotrivă
și ești mâncat
fără discuție.
Altă soluție care te toarnă-n fapt
e să te dai prea apt.
Ascultă sfatul 7:
când ești pe problemă
și te-au înconjurat cu oamenii,
oricare-ar fi condițiile,
nu pomeni că ești de nu știu unde
și intri peste ei în casă,
că nu le pasă, și-or să-ți râdă-n nas
(Hahahahaha)
Și dacă vreunu’ are boala pe cartierul tău,
e garantat c-o să ți-o iei de două ori mai rău
Și să nu întorci orice măsură,
nu fii și prost și tare-n gură,
că… cine știe.
Opt! Nimic nu poate stârni mai tare ura
oamenilor din jur decât când văd
că altu’ fură
din cartierul lor sau face șmenuri.
Așa că sfatul meu este să-ți cercetezi
terenul pe care vrei să operezi
sau dacă nu, riști să pierzi,
să fii un bun dispensabil.
Iar dacă nu le poți trata,
nici măcar pe restu’,
îți dau sfatul 9, vezi tu,
faci cum crezi tu!
În stradă, nu poți să faci față singur,
ia-ți brigadă,
dar cu un prost grămadă,
mă-ntreb cine-o să vină.
Poate dacă-i plătești,
că dacă nu:
Rămâi la tine în cartier,
pe scara de bloc,
pe palier și uită că ai ascultat
piesa asta, că te-ai născut
și mai dă-te și-n p**a mea!
Asta e, mă f*!

Refren:
Respect rasa pentru că așa mor
De ce fac ce fac, de ce cânt ce cânt
Fraierilor nu mai vreau să mai aud nici un cuvânt x2.

București, Mafia preia controlul
Sălăjan, Pantelimonu
N-am uitat de unde am plecat
Niciodată și tot ce am învățat, am învățat pe stradă
Pe stradă am învățat că e important show-ul
Viața e o târfă pentru care toți se bat
Am ce am pentru că pot, că merit
Peste curve și lacomi, peste lege și gaboni
Nu doar cartieru’ înjură, nu numai hoții fură
Sunt două din motivele pentru care vă f*t în gură
Pe toți, mândria voastră, gașca voastră
Tre’ să o combini pe nevastă, tot ce contează
Ce contează pentru mine, știi prea bine
N-ai să poți să scoți niciodată asta din mine
Dedic special pentru toți băieții care
Au știut ce să facă să rămână în picioare
Până atunci când moartea o să ne despartă
Români, țigani o să fim mereu aici pe stradă
În fiecare zi pentru tine,
O să vorbim întotdeauna despre rău pentru bine.

Refren:
Respect rasa pentru că așa mor
De ce fac ce fac, de ce cânt ce cânt
Fraierilor nu mai vreau să mai aud nici un cuvânt x2

Respect rasa..

Exile
La noi în cartier era o fată,
Timida, interesantă, știa exact cum să și-o ardă.
Mulți voiau s-o dea, da’ n-au dat-o niciodată,
Prea stilată pentru fraieri,
Nu stă cu ei la paie.
I-a făcut dintr-o figură să le pice ochii-n gură,
Face ciorbă, tochitură, cea mai gucci prăjitură.
E… tot ce vrei, face… tot ce vrea,
Zice tot ce crede, poate c-o voce rea.
Are finețe, gust, mamă cum se-mbracă,
De la toc la bust, când o vezi c-aleargă,
O ghicești de la distanță dacă o vezi pe stradă,
Are căștile-n urechi,
No, no, no, n-o să te vadă.
Nu-i cu ochii pe dolari,
Nu-i problemă, îi face singură.
Să curgă, nu se bucură,
Că banu-i doar un stimulent.
Te-njură printre virgule, să fie numa’ binele,
Dacă nu mă crezi pe mine, du-te să-l întrebi pe Mimi.

Ref.

Macanache
La noi în cartier era o fată,
Cu păr șaten și pielea de ciocolată.
Mulți voiau s-o dea,
Da’ n-au dat-o niciodată,
A crescut în cartier cu golani de rang înalt.
Toți știau că-i domnișoară când pășea pe vreun asfalt,
O vedeai mereu pe seară pe la scară cu băieții,
Cea mai rară domnișoară să producă marafetii.
Învățase meserie de la toți pe care-i știe,
De la unu’ cum să vândă,
De la altu’ cum să ardă,
Că la toți le lua dobândă,
Nu obișnuia să piardă.
Da’ dacă era nevoie, foarte rar făcea de gardă.
Că știa să dea cu pumnu’ și croșee și directe,
Te trezeai a doua zi, undeva, dormind pe trepte.
Consumă doar băutura care-i poartă numele,
Îi plac sumele și glumele,
Se îmbracă doar în negru, elegant, ca pumele.
Toată lumea o respectă, ce să mai, era perfectă,
Da’ regretu’ și durerea în privire se reflectă.
Că-și dorea o viață simplă, cu familie cu tot,
Aș vrea să vă spun mai multe, da’ mi-e frică că nu… pot.
Îți mai zic încă ceva, da’ să n-audă vecinii,
Cu totu’ altceva, o chema Martini.

Ref.