C. o. D:
Zile, nopți
În care mă adun
Zi-le tu mai bine dacă poți
Dar n-ai cum
Din greșeli înveți
De asta să te dezveți
Suntem băieți corecți
Și totuși greșești cum ierți…
M-am maturizat destul să-mi dau seama că-s copil
De la statut de intangibil, am ajuns penibil
Da, și-l pune plin
Și hai să ne amintim
Că n-aveai nimic în piept, și ți-am spus: Poftim!
Și-ai poftit… lasă, nu vreau nimic înapoi
Eu petrec viața cu mine, încă o viață în doi
Muribund în ploi, spune o glumă bună
Realistic, totul pare altfel când vezi din tribună…
Ușor multe se-adună, și-n poziție de sultan
Bine că-s atletic ca Griezmann, fără griji, man!
Acuzat că aberez, nu zic nimic concret
Ești c***a cam insistent
Stai la bătrânul continent!
(Ha) Ca-n anii de școală, pierd materia
Nu sectorul 5, păstrează-ți Evanghelia
Dacă Dumnezeu e cu mine, clar nu mă cred
Știu ce faci și ce gândești și fără net!
Învățat să pierd de mic,
Fără să mă ridic
Ceva parcă întârzie, hai cu sfertul academic!
Ofer cuvinte culese
Cred în alții cu lese
Poți s-ajungi ca mine, adică n-o să-ți mai pese….

Refren.

Kefren:
Și-i probabil să nu mai vină niciodată.
Nu-i rentabil să te-ncrezi în viața asta blestemată
Începe c-un “a fost o dată ca niciodată”
Și se sfârșește tragic cu “nu va mai fi vreodată”
Deci las-o baltă!
Asta nu-i niciun vis tainic
E realitatea, și nu ți-o prezintă niciun crainic!
Dreptatea e o c***ă care și-o arde cu karma
În tabloul ăsta ruginiu a putrezit și rama…
Și am rămas c-un rece argintiu în al meu suflet
Mai beau încă-un pahar, să-ncep căldura să adulmec
Cuget și-mi doresc să fiu, cum eram altă dată
Cu un rânjet prostesc pe față
Am crescut prea în grabă…
Și acu-s în derivă pe o barcă improvizată
Nu știu să înot, cum p***a mea am ajuns eu pe apă?
Stau prost cu nervii, m-am transformat într-o fiară
Mă cert cu fata mai des decât cu profii-n generală
Sunt hoinar, cu o lipsă de încredere colosală
Asta o fi blestemul meu, să duc o viață abisală?
Regret, ar fi trebuit să ascult intuiția
Nemulțumit de mine, vreau să-mi depășesc condiția!
Noaptea-i cel mai bun psiholog, c-un pahar lângă
Te ascultă și te simte fără să te întrerupă
Încă-un pahar, și-ncep și norii să te plângă
Ascultă ce-ți zice noaptea, nu-i niciodată mută….

Refren.

Yomis:
Momentan totu-i pe dos
Prins în asta, mă raportez la ce-i acum, nu la ce a fost
E altă placă…
Nu mă joc de-a viața, că e-n joc binele tău
Sătul de regrete și reproșuri…
Punct și de la capăt!
N-ai cum să funcționezi corect, când uiți să mai trăiești
Și cine ești, că începi să funcționezi din ce vizualizezi la alții
În consecință, am rămas singur pe drumul meu
Habar n-am încotro mă îndrept
Dar merg, dacă nu-i pe gratis
Nu mai dau înapoi ca să repar greșeli mai vechi
Conștient c-apar altele noi țin pasul, nu mă pierd
De sensuri, nici nu mă limitez ca restu’
Fiindcă potul meu cuprinde mult mai mult decât visezi tu!
N-am timp destul să materializez gândurile
Scriu rândurile lungi, să nu le uit ca pe tine…
Și dacă ar fi să mai privesc retrospectiv
Ar fi confirmarea că n-am nevoie de nimeni
Mă am pe mine!.

Refren X2