versuri uitate – Versuri.pro

Dorin Popa - Versuri Uitate Printre Butoaiele Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi era atâta de rușine
că te iubesc
încât mă ascundeam
în pivnițe adânci
după câte un butoi vechi
scâncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi țin respirația
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viața mea
fără să o înțeleg,
acum îți pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în față

Mihail Săulescu - Un Vers Răzleț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un vers răzleț pe-o filă găsită-ntr-un saltar
în minte cată parcă să-mi readucă iar
duioasa poezie ce-am început odată.
Dar a rămas uitată.
Ce-am vrut să spun în versul răzleț găsit acum:
„O roză ofilită, zvârlită zace-n drum”?
O roză ofilită, dar câte roze nu-s
zvârlite-așa în teama de câți în piept le-au pus?
De-ar trebui să fie cântată orice floare,
ce tristă, neștiută, neînțeleasă moare,
în stradă azvârlită, în praf sau în noroi,
O! câte versuri oare n-ar fi să facem noi?
Un vers, cu toate-acestea, pesemne că i-a fost
ursit acestei roze zvârlite fără rost,
dar nu-mi aduc aminte ce-am vrut să spun atunci:
pesemne plânsul rozei trecute ce-o arunci,
ori poate elegia atâtor flori uitate,
și-n care nu mai bate
aripa unui dulce și negrăit parfum,
cum nu mai bate-n versul răzleț găsit acum.
Atâta este astăzi întreaga poezie,
un vers, scris poate noaptea, ori ziua
— cine știe? —.
Un vers în care poate am vrut să înțeleg
mai mult decât ce-ar spune chiar un poem întreg.
Și totuși, am uitat!
Iar roza de-atuncea de mult s-o fi uscat,
cum se usucă-n lume atâtea roze pale,
purtând ceva în ele din gândurile tale
și cum se duc atâtea și-atâtea poezii,
pierzându-se în suflet, uitând să le mai scrii.

Mitza - Ba, Cum Era?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De vreo trei zile-ncoa’ imi tot cântă asta-n cap
Când să mă pun s-o fac, ce crezi? Blank imaculat
Ceva de genul, nu mai știu dacă ăla-i refrenul
Frate, ăsta mi-e felul
Le sucesc, le-nvârtesc, le amețesc, până-i totul fresh ca oxigenul
Mai departe nu mai știu
Am zis că o să le scriu, dar vezi tu, acum e prea târziu
E clar că sunt în impas
O rezolv, mai e doar un pas
Vezi tu, cam atât mi-a rămas
Doar un sample, tobe și-un bas.
Zi, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!
Zi, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!.
Asta cânt întruna
O tot bombăn, veni-mi-ar duma
Mă uit în gol, mi-am pierdut urma
Zici că-s șandilău, frate, nu-s cu turma
Să mor dacă știu cum era
Hai tu, zi dacă sună a ceva
Dacă sună belea, e ok dacă sună așa
Asta înseamnă că are ceva
Mai departe, hai, zi tu
E clar că improvizăm
Dacă e de ceva, poate schimbăm
Da’ las-o așa, las-o așa, las-o așa
Da mai tare, lasă beat-ul să dam
Zic..
Zi, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!
Zi, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!
Zi, ba, cum era?!
Da, ba, cum era?!

Travka - Relaxați-vă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vreau să spun că piesele noastre se modifică, să știți.
Și… aaa… și bine, nu știu. Habar n-am cum am scris versurile,
cum s-au scris…
cum?
Nu? S-au din cauza mea…
Nevroze.
Nevroze.
Ce să vă spun
decât… lala…
vă rog să vă… lala…
Aici dintr-un accident probabil care
nu are importanță care, ci o să vă spun eu, că… lala…
lala…
Nevroze.
Nevroze.
lala…
vă rog să vă.
Toată chestia e că
la piesa asta nu știm niciodată versurile.
Și m-am gândit foarte bine la chestia asta. M-am gândit foarte, foarte adânc.
Și m-am gândit că… nu știu. N-o să le învăț niciodată pentru că… nu. Nu pentru că… nu. Că nu. N-are sens, cred.
Ce mai faceți? Cum vă simțiți?
Bine?
Foarte bine, foarte bine.
Relaxați-vă…