versuri sumbre – Versuri.pro

Radu Gyr - Un Cimitir de Deținuți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,
cimitirul nostru tace, adastă,
așteaptă sicrie sărace
cu număr de smoală scris pe capace.
Cimitir fără iarbă, doar humă
ocolit ca o molimă neagră de ciumă,
cimitir fără poveste
unde nu-ngenunchează neveste,
unde mame nu plâng,
unde nu s-aud lacrimi de țânc.
Crucile strâmbe și șchioape
vrură să fugă, să scape,
dar numai o clipă rebele
– parcă somate de sentinele –
au stat s-au supus,
au ridicat mâinile în sus.
Uite, gardianul le pune în fiare
pentru încercare de evadare!
Cât este ziua de lungă,
vântul le numără-n dungă:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toți deținuții prezenți la apel,
toți aliniați pe tăpșan
ca la inspecția domnului Prim-Gardian.
Cât este seară și umbră,
cimitirul tainelor umblă.
Cât este noaptea de-naltă,
cimitirul tainelor tresaltă.
Când luna iese pe coame,
crucilor parcă le e foame,
și în gropi de nămol, osândiții,
flămânzii, lihniții, trudiții,
cu brațele-ntinse spre lună
cer pâine caldă și bună.
Când stelele cad fumegânde,
crucile-s haite flămânde
și gropile șoptesc între ele în șoapte:
– Hei, mâine sau poimâine noapte,
poate-or sosi să scrâșnească-n noroi
și cinci sute treizeci și doi
sau opt sute șapte

Perpessicius - Din Șanț, Executații…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din șanț, executații privesc cu ochiul fix
Spre stelele sublime ce ard în depărtare,
Și-n recile pupile sticlirile stelare
Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.
Prin viile din preajmă e-un strașnic chiuit
De greieri ce cu mustul s-au îmbătat și joacă
Și țipă să trezească pe cei ce-ntr-o băltoacă
De sânge zac în șanțuri, sătui de chefuit.
Din urna neagră-a zării – un zar al negrei sorți –
Un reflector irumpe cu lungile-i antene,
Cădelnițează-o clipă pe locul gravei scene
Și-apoi aruncă giulgiuri și lespezi peste morți.

Iosif Lomax - Amor Funebru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amor necrofilic în așternut funebru, Sărut funebru, clipind o lacrimă de amor, Amorul rece, erecție ... →

Ion Caraion - Mere Negre Ca Putrezii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mere negre, ca putrezii
genunchi ai morții.
Gunoiul tresaltă..
Sau apa? Sau cine?.
Spuneai să ne vedem cu bine
pe lumea cealaltă –.
Cu o ireligioasă ambiție,
suie coapsa ta către-o-naltă
pierdere..
Severă
tăcere prin lucruri, prin case.
Un oraș e un domn cu timpul
uitat la butonieră
sau printre nimicuri.
O fi fost anotimpul
O fi fost pulberea de pe etajeră
Or fi fost pașii unor vocale
fără putere,
din cercul singurătății finale –
o fi fost moarta venită la-nviere,
însă-nviere de unde?.
Cercul în cercuri din ce în ce mai profunde..
Orașu-n orașe dispărute-n vechime..
Or fi fost crime
care nu se mai știu –.
Mere negre.. Pustiu..
Obosite,
vocale și trucuri.
Spuneau lucruri
ca ochii care ies din orbite.

Tudor Arghezi - Ion Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasă ca de sacâz.
Când cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pământ.
De-l pui poate stă în picioare
Dar brațul e moale și frânt.
În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A câmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri
În cârduri sunt morți și păduchii.