versuri natura – Versuri.pro

Heinrich Heine - E Fluturele-Îndrăgostit de Trandafir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E fluturele-ndrăgostit de trandafir
Și nu se satură-n juru-i să tot zboare,
Fiind el însuși gingaș și duios
Împresurat de razele de soare.
Dar trandafirul? Tare-aș vrea să știu
De cine-anume e îndrăgostit:
De al privighetoarei glas zglobiu,
Sau de luceafărul pe cer ivit?.
Nu știu de cine, însă știu că eu
Pe voi toți vă iubesc: privighetoare,
Luceafăr de pe cer, și trandafir,
Și fluture, și raze vii de soare!

Grigore Vieru - O Ceață Caldă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde sunt frunzele
hrănite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!.
Și apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Și sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!.
Unde e pasărea
trezită în zori
de șoaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastră
trezită în zori
de-al păsării cântec?.
O ceață caldă de frunze
alunecă printre arbori
și eu de ea mă lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de faptura ta somnoroasă.

Zaharia Stancu - Izvorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori.
În fața ei se vor deschide toate ușile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urșii trebuie să meargă de-a bușile.
Ciutele vorbesc între ele în șoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Și despre iezii fătați peste noapte.
Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieții nu va seca.

Zaharia Stancu - Pârâul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Auzi un cântec de pârâu zglobiu?
Cu trupul tău despică unda rece,
În soare legănând argintu-i viu
Și florile pe lângă care trece.
Eu te voi aștepta-nsemnând un vers,
Îngenuncheat, la piatra de hotar,
Să-mi amintesc că lângă tine-am mers
Cu gândul rouă și mărgăritar.

Li Tai-Pe - Hoinărind Pe Malul Pârâului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În sfârșit, cu munții
Numai, singur sunt!
Murmură pârâul vesel,
Și eu cânt!
Hai, pârâu! Aleargă
Mai clocotitor!
Am scăpat de oameni
Și de răul lor!
E mai greu suișul,
Nouri dau ocol.
Stâncile par gata
Să se zvârle-n gol.
Sare unda, sare
De pe stânci pe stânci!
Hai, pârâu, prin alte
Văi și mai adânci!
Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Când le bat, ușoare
Cețuri aurii.
Aș rămâne, lanțuri
De vieți în șir,
Să alerg cu unda,
Flori să tot admir.
Dar coboară noaptea
Neagră, pe platou.
Trebuie, la oameni
Să mă-ntorc din nou!