versuri inspirationale – Versuri.pro

Razvan Alexe Krem - Show a la Krem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hey, hey bună seara,
Bun bine v-am găsit,
Bun bine v-am găsit,
Bun bine v-am găsit.
Hey, hey bună seara,
Bun bine v-am găsit,
Bun bine v-am găsit, bun, bun.
Bună seara tuturor,
Bine v-am găsit
Fiți atenți 2 minute la ce v-am pregătit:
O porție de rap,
Merită să amuze,
Că de ceva timp nu mai văd zâmbete pe buze.
Am complexe,
Le pun în texte
Numele e ‘Krem’,
Porecla ‘Răzvan Alexe’.
Sfatul, cât se poate de nobil:
Să ne bucurăm de viața asta de zombie. Sunt oameni răi,
Care vor să-ți pună piedici,
La fiecare pas se roagă să te-mpiedici. Noi suntem puternici,
În numele dreptății
Ne putem vedea cu toți-n Piața Universității.
Las-o, nu e cazul,
Schimbă macazul,
Întoarce obrazul
Eu nu vreau banii,
Nu vreau să fiu erou,
E clar de ce am venit nu?! Pentru show! mâinile sus, mâinile sus
De la răsărit nu, până la apus
N-o să fie gălăgie,
bag un pic de poezie pentru mare sincrofie Gen:
‘Show a la Krem’.
Mâinile sus, mâinile sus,
de la răsărit nu, până la apus,
Dacă stăm în picioare
dăm muzica mai tare
Să răsune-n difuzoare gen:
‘Show a la Krem’..
Bun, bună seara,
haideți să schimbăm filmul
‘Show a la Krem’
să ne-obișnuim cu ritmul.
Cred c-ar fi timpul să lămurim chestiunea,
Ca lumea,
ca lumea să ne înțeleagă pasiunea.
Părem așa ciudați,
frați cu extratereștri,
Va transmit ce-am învățat de la maeștri:
Să explicăm rapid de a fi rapper
Ideea generală, reală de ar fi rapper
Dacă n-are adevăr și mesaj în ambalaj
Îi dăm 100 de X-uri și zboară din peisaj.
Apoi verificăm cum sta cu dicția,
cu munca, ambiția.
Desigur, condiția e să lase cartierul,
Sunt și alte universuri
Unde nu contează hainele ci tainele din versuri.
ATENȚIE!
Dacă vine flowul: Spre tine reține bine nu vine, nu vine, cu niște cuvinte
Deci vezi, tu nu vezi,
Muzica e pe capitole,
Să le identificăm pe cele mai ridicole Ne-auzim bine?
Sistemul e-n out,
Dau pace tuturor poeților din Underground.
Asta a fost doza mea pentru Hip-Hop, Recunoaște,
eu te-am învățat să dai din cap. Mișcarea asta mare,
ma bucur că i-a amploare,
Iar noi am făcut-o strict pentru promovare.
Urmăresc pașii să se bucure urmașii
Nu fac nici într-un fel să mă-admire Răperași
În ce privește munca mea,
E de reținut: STILUL ĂSTA NU L-AM ADOPTAT NU, L-AM NĂSCUT!

Pumn de tarana - Poezia Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Încep să scriu, dar pagina-i parcă spartă
Sacrina-i uitată parcă, ce soartă.
În lupta sacră neagră arta neagă harta lu’ Tata
Eu nu sunt pradă, și targa nu-i stradă.
Vreau un final fericit și gata!
Vreau să fiu alb, infinit de împlinit, dar mă ține pata
Mă înec în vise interzise, sunt sclavul lor
Și văd doar praful lor atunci când mă trag ușor spre pragul lor
Mă simt prea gunoi, știi, eram doi
Acum sunt singur și poezia plânge ploi
Încet mă pierd printre foi
Apoi printre voi mă pierd, și pierd din vedere pozitivul gândindu-mă la nevoi
Nu mă-ntreba motivul.
Nu-mi arde s-o ard printre cei calmi
Știi cum îmi cade să cad?
În timp ce-njur aud versete din Psalmi
Mi-e sete de Psalmi dar mi-e greu să recunosc
Sfaturi primesc destule, dar mă prefac că le cunosc
Și le consider fără rost
Mă desconsider fără rost, Pumn de Țărână-i dureros
Nu mai este cum a fost..
Știi, pe culmi am mers mile
Și milă cu milă mi-am plâns de milă mie
Pe drum am scris file și filă cu filă am strâns aceeași poezie
Am plâns destul, acum ea-mi plânge mie
Îndepărtează negrul, versul învie
Văd cerul, privesc spre Hristos, găsesc misterul
Și-acum mă odihnesc în armonie..
Auzi muzica? Nu-s tunete, sunt sunete sensibile
Sonor slab și zbor calm, cobor ușor
Și pășesc pe cel mai alb covor într-un vis color
Cu cerul cuplez sufletul, iubesc sunetul
Scurtez clipele amare, sculptez litere-n pagini
Amarul e mare, dar are margini
Număr ce-am cules, calculez, nu pot fi rece
Cedez minunat de sens, mă uit la praful adunat pe Vans
Am uitat pe unde-am mers, dar m-am uitat în urmă
Nici urmă de greșeală, ești perfect
Îți datorez viața, mai ales că m-ai ales
Într-un final am înțeles că am acces la Dumnezeu
Când ce a fost pătat e stres.
Îți dăruiesc acest vers, tu mi l-ai dat
M-a cercetat, îți mulțumesc, acum ți-l returnez
Cu cerul discut, ce vis scump
Un scut plăcut, e unic, uniform
Nu cum unii vor, e un izvor eu nu-l ignor
Îl simt chiar și când adorm și-l ador
Îi sunt martor dator, nu vreau alt domnitor
Nu vreau Domnii lor, prefer să mor
Știind că strâng comori dincolo de nori
Ce veșnic viitor, împliniri infinite
Aici doar clipe fericite!
Sunt călător, căutător de lucruri sfinte
Scriitor, inspirat de Creator în minte
Versuri noi, sensuri, foi și pixuri
Prin văi și pe piscuri
Simțuri profunde, imnuri ca niciunde în timpuri sumbre
Simt dragostea caldă, vocea Lui calmă mă cheamă
Îmi ține destinu-n palmă, n-am nicio teamă
Pășesc pe ape spre El printre valuri
Îl țin aproape spre cer pe cel ce-mi dă mii de daruri
Cu lacrimi în ochi zâmbind privesc anticipând finalul..

Tadeusz Rożewicz - Purificarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu vă rușinați de lacrimi
Nu vă rușinați de lacrimile tinereții, poeți.
Entuziasmați-vă de Lună
De o noapte cu Lună
Iubirea curată și cântecul privighetorii.
Nu vă temeți de urcarea la cer
Întindeți mâna către stele
Măsurați-vă ochii cu stelele.
Emoționați-vă de un ghiocel
De un fluture portocaliu
De răsăritul și apusul soarelui.
Vărsați mazăre la blânzii hulubei
Observați cu un surâs
Câinii, florile, rinocerii și locomotivele
Convorbiți despre idealuri
Declamați ode despre tinerețe.
Naivi să credeți în iad
Emoționați să credeți în om.
Nu vă rușinați de lacrimi
Nu vă rușinați de lacrimile tinereții, poeți

Walt Whitman - Pornind din Paumanok - 10

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aflați că numai ca s-arunc în brazdă sămânța unei
religii mai mari,
Cânt astăzi, rând pe rând, aceste cânturi.
Camarad al meu!
Aș vrea să-mparți două măriri cu mine și-apoi pe cea
de-a treia care se ridică și cuprinzându-le
pe toate celelalte-i mult mai glorioasă,
Măreția Iubirii și Democrației, și-apoi aceea
a Religiei.
Văzutele toate și nevăzutele amestecate-n mine,
Misteriosul ocean în care fluviile se deșartă,
Profeticul spirit al materiei, evoluând și pâlpâind
în jurul meu,
Ființe vii, identități care, în clipa aceasta, sunt
desigur în văzduh și ne-mpresoară fără
să le știm,
Atingeri de fiecare zi și ceas cărora nu mă pot
sustrage,
Pe-acestea ce-am ales, pe cele chemate la mine prin
semne abia simțite.
Nici chiar cel care, din copilărie, zilnic îmi dăruia
un amplu sărut,
Oceanul, nu a depănat și încolăcit în jurul meu
legătura ce nu ne desparte,
Mai strâns decât aceea ce mă leagă de lumea boltei
cerurilor,
Căci ea mi-a inspirat atâtea teme.
O! ce teme – Egalități! O, potriviri divine!
Ce titluri, ′nălțându-se sub soare, la ora dimineții,
la amiază, la ceasul asfințitului;
Accente muzicale din trecute epoci, ajunse-aici
acum,
Mă dăruiesc cutezătoarelor, multiple, acorduri ale
voastre și le sporesc si le petrec cu voioșie
mai departe.

Walt Whitman - Tu, Cititorule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tu, cititorule, pulsezi de viață, de mândrie și de dragoste, asemeni mie, / De-aceea cântecele ... →