versuri emotionante – Versuri.pro

S. R. G. - Un Părinte Bun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Suteu „S. R. G.” Sergiu.
Strofa: 1.
Născut, crescut și educat de tine,
măicuța mea, știi bine că fără tine îmi pierd încrederea în mine,
nu pot să-mi imaginez o viață în lipsa ta,
sper că asta niciodată nu se va întâmpla,
necazurile și momentele grele peste ele,
ai trecut și uite acum privim amândoi la stele,
eu fericit că te am, tu fericită că mă ai,
și sper să fim la fel de fericiți și acolo în Rai,
sunt fiul tău mai mic, începi să lăcrimezi,
ai o bucurie, mamă, atunci când mă vezi,
eu la fel când te văd, mamă, tu îmi dai putere,
să trec peste toate și să merg mai departe,
viața e ca un fir, se rupe când se întinde prea tare,
îți oferă și bine și rău, fiecare cât merit are,
te iubesc mult, mamă, și îi mulțumesc lui Dumnezeu,
ca mi-a dat un părinte bun lângă mine mereu.
Strofa: 2.
Născut, crescut și educat de tine,
tăticuțul meu, știi bine că fără tine îmi pierd încrederea în mine,
anii au trecut, m-ai învățat să fiu bărbat,
m-ai avertizat că mă așteaptă un rol greu de jucat,
ca o să devin la rândul meu un tată,
și trebuie să am grijă indiferent dacă e băiat sau fată,
înțeleg că ți-e greu că nu mai e cum a fost odată,
dacă nu te-aș asculta ar însemna o altă palmă luată,
ești zâmbetul și fericirea mea, îmi dai putere,
să-mi câștig respectul în stradă și să fac avere,
ai trecut prin multe cu gândul să fie bine,
ai muncit o viață întreagă ca să ne fie bine,
viața e o poveste scrisă în cartea celui de sus,
și doar El știe ce și câte cum le-a pus,
te iubesc mult, tată, și îi mulțumesc lui Dumnezeu,
ca mi-a dat un părinte bun lângă mine mereu.
Refren:.
Un părinte bun ai fost mereu,
și îi mulțumesc lui Dumnezeu,
ca mi te-a dat, părintele meu,
să mă înveți să trec cu bine prin greu.

Konstantinos Kavafis - Temethos Antiohianul A 400 D. Hr.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt versurile tânărului Temethos
nebun de-ndrăgostit.
Titlul lor: „Emonides” –
tânăr nespus de chipeș
din Samosata,
ce fost-a favoritul
lui Antiohos Epiphanes.
Dar dacă versurile devenit-au
înflăcărate, emoționante,
e fiindcă Emonides,
(înviat
din vremea-aceea veche:
anul o sută treizeci și șapte-al
domniilor grecești!
poate chiar mai-nainte),
apare în poem
numai cu numele,
bine găsit, de-altfel.
Poemul povestește
iubirea lui Temethos,
iubire pătimașă și vrednică de el.
Noi, inițiații,
prietenii lui intimi,
inițiații deci,
știm bine pentru cine
poemu-a fost compus.
Dar antiohienii neștiutori
citesc doar „Emonides”.

' - De Unde Vin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înțelept ca un indian, înțeleg că viața mi-a fost dată-n dar
Să simt, să văd, să cânt, să râd, să-ți las asta cât mai sunt pe pământ.
Cuiva drag din familia mea îi mulțumesc că mi-a dat gena să iubesc muzica.
Și știu că-mi bate la fel inima
Și sângele meu e tot de la ea.
D-asta dacă nu erai tu, nu știu cum eram eu
Și te voi iubi mereu, bunico!
Că m-ai învățat să scriu și să citesc, să cânt
Îți mulțumesc pentru asta, bunico!
Că m-ai crescut, că mi-ai dat să mănânc
Că m-ai făcut să râd, bunico!
Știi că n-o să uit și cât timp ai trăit
Zi de zi îți mulțumesc, te iubesc!
Știu, un boxior nu e povestea oricui
Omul și-a făcut de toate doar cu mâna lui
Și dacă ești de modă veche și umblai prin București
Sigur l-ai întrebat vreodată „Jane, ce gătești?”
Sau la mare cu Aurica Andreescu
Sunt nepotul bucătarului șef Ion Popescu.
Romanțe și radio, pistolar în Cișmigiu
Tot ce mi-ai scris atunci pe poze știu.
Țuică fiartă, casa părintească, Jupânești, armata, război
Ce-o vrea Tatăl Ceresc întors înapoi din noroi.
Și din mers în fugă pentru o viață mai frumoasă cu o noapte mai lungă.
Încă havane, carne, banane, doamne cochete, bacșișuri babane.
Săli și saloane, familii regale
Pus ban pe ban și scos un neam din foame.
Eu știu unu’ mai tare și-acum știi și tu
Eroul meu preferat e bunicu.
Că m-a învățat să lupt, niciodată nu renunț
Pentru că știu asta de la bunicu!
Și-acum e timpul să-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat
Tot ce știu de la bunicu!
Te port în suflet cu iubire și respect
Că știu filmul vieții tale, să-ți port chipul mai departe e o onoare.
Avem strămoașe românce, femei frumoase
Ce se trag de la munte ca niște garoafe.
Și poeți ce-au scris volume în Linia întâi din război, faptul că lupt să mai cânt e de la voi
Știu de unde vin, știu unde mă duc
Știu că mă saluți, știi că te ascult
Și știu că până plec mai am ceva de făcut
Să mă bucur o viață că v-am cunoscut
să mă bucur de viața că așa m-ați crescut
Să fac pași în față câți am de făcut
Să nu uit timpul trecut, și să-nvăț din asta.
Și pentru viitor să deschid fereastra
Să dau cu pace, să am grijă de spirit.
Să primesc în dar limpezirea gândirii
Să am puterea firii și în suflet să port focul nestins al iubirii.
Omanii și locul meu drag de unde mă trag
Știi că mi-e dor de toate, bunico!
Și știi că modul meu e atât de urât
Că nu ești acolo tu și bunicul!
Dar știu că de undeva primesc semne, e bine.
Mă-ntâlnesc cu oameni dragi, simt că i-ați trimis la mine
Și știu că sunteți aici, în suflet scriși
Primim o romanță de dor pe care plâng trandafirii.