Nikolai Rubtov - Versuri De Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când în fereastră bate-un vânt de toamnă
Și când mâhnirea pune vieții frâu
În undeva din casă mă îndeamnă
Că-nsingurarea-n ea doar mă condamnă
Și eu m-oi duce iarăși peste râu!
M-a trece iar bacul de lemn prin noapte
Cu felinarul lui așa știut
La blonda Katea, care-i pe-altă parte,
Cu care eu, de-atâta vreme, poate,
Nu sunt mai mult decât un cunoscut.
Aici, în restaurant, ea tot lucrează
Unde-i propus și în orarul lui
Mușcate să-nflorească pe pervazuri
Și-njurătura nu prea excelează
Și se servește vinul din Kaduy.
În restaurant lumina slabă-mi place,
Pe valuri el se leagănă firesc,
Lasă vecinul să își dea încoace
Privirile-amețite și opace –
Sunt fleacuri! Eu aici mă odihnesc!
Senin privesc că tipul, iată, pleacă
Într-un impermeabil îmbrăcat,
Să cânt vreau de scorușul ce s-apleacă,
De vitregia goală și posacă,
Ceva-n rusește ce s-a mai cântat.
M-afund în spuse înțelepte tare
Despre-ncurcata viață pentru toți.
Eu nu mă tem de-a toamnei-ntunecare,
Iubesc ploiosul timp cu tot ce are,
Lumini pe râu și Vologda în nopți.
Prin geam tot trag cu ochii ce s-aude
Dar iată la lumină în mijloc
Prietenii apar și palme ude
Le-ntind spre mine-n scuzele absurde:
„Te plictisești! ”
„Desigur! Luați loc! ”
De-a lungul punții frunzele tot zboară
Se vede-n geam. Vântul le geme-n ton.
Suspină valuri triste-n foșnet iară,
Sunt în discuții vii cu noi în seară
Esenin, Pușkin, Lermontov, Villon..
Când gulerele-n vânt sunt ridicate
Căci iar ieșim în noapte din popas,
O taină tristă în lumină, poate,
Din felinar, din ape-ntunecate
Va fi când ne-om dori un bun rămas.
La Katea gândul iarăși o să plece:
Poate că-i sunt eu ei cu mult mai drag
Și-i vina mea că eu sunt numai rece..
Bacul de lemn din nou râul m-a trece
Cu felinarul scump de pe catarg.

versuri de seara – Versuri.pro

Nikolai Rubtov - Versuri De Seară