https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/george-toparceanu-vecina https://versuri.pro/george-toparceanu-vecina#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48573 →]]> Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –
Că ți-am făcut potecă prin grădină..
Adeseori tu lași la geamuri storul,
Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Și tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l țin ispita și păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinței,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, –
Tu vrei să-mi las și frații, și părinții?.
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispășesc viața mea întreagă
Păcatul greu că mi-ești atât de dragă?.
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, –
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ține ușa zăvorâtă!.
Că tu ți-nconjuri viața cu zăvoare
Și clipele de-acum le lași să zboare,
Când dulce-i tinerețe-i trecătoare..
De ce nu vrei să lași în prag veșmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar ști nici vântul, nici pământul!.
Când umbra nopții cade peste vale,
Tu să m-aștepți în pragul casei tale,
C-un văl ușor pe umerele goale.
Să vin, când luna nopților măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, –
Se uită lung și tainic prin ferestre..

]]> https://versuri.pro/george-toparceanu-vecina/feed 0