vara amintiri – Versuri.pro

Civic Rebels - Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Coboară-mi o rază sau două
În cântecul codrului să mă trezești
Și scaldă-mi iar pașii de rouă
Prin șoapte de vânt să-mi vorbești.
Vântul tău cald mă aprinde
Ca atunci într-o seară de vară-n apus,
Dor în sertare de gânduri ascuns,
Anii ca vântul s-au dus.
Vară fecioară de soare și ploi,
Cu părul de foc și cu umerii goi
Lasă în suflet căldura în noi,
Până când vii înapoi!
Umbre de nori trecătoare
Soarele apune pe valuri de râu,
Ceru-i o stea căzătoare
Freamătă lanul de grâu.
Noapte cu iele din stele
Raze de lună adună în joc,
Fă-i timpului vrajă și ține-l pe loc,
Luna-i o zână de foc.
Vară fecioară de soare și ploi,
Cu părul de foc și cu umerii goi
Lasă în suflet căldura în noi,
Până când vii înapoi!

E. M. I. L. - Rom, Fum și Vanilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe balcon fumam
Serveam câte un spritz
Și un album cu Sugar Ray
Îți amintești de ei?
Și sunam prietenii tăi
Și intrau de parcă
La tine era o cafenea..

Ref:
Unde sunt anii ăia în care toți zâmbeam?
Răpuși de Cuba Libre
Răgușiți de-atât cântam
Aveam nisip în păr
Aveam sclipiri în ochi,
Și fiecare clipă ni se părea un joc
Momentul era tot..

O umbră din noapte în fum
Gin tonic și gheață,
Prieteni de drum
Alături de noi
Și poze din mine îmi revin în gând
Eram noi toți călători pe vânt
Zburam împreună.

Ref: 1x.
Îți amintești de vară
Și de nopțile de atunci?
Unde sunt anii ăia
Câte aveam de spus..
Cum ne-am schimbat
Abia acum eu realizez
Căci timpul are mersul lui
Totul are sens..

Ref: 1x

Louise Glück - Miezul Verii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În nopți ca aceasta obișnuiam să înotăm în cariera de piatră,
băieții inventând jocuri la care ți se cerea să smulgi hainele de pe fete
iar fetele cooperau, pentru că acum aveau alte corpuri față de vara trecută
și voiau să le etaleze, cei mai curajoși
săreau de pe stânci – învălmășeală de corpuri în apă.
Nopțile erau încă jilave. Piatra era rece și umedă,
marmură pentru cimitire, pentru clădiri pe care nu le-am văzut niciodată,
clădiri din orașe îndepărtate.
În nopțile înnorate, erai de-a dreptul orb. În nopțile acelea pietrele erau periculoase,
dar, într-un fel, totul era periculos, asta și urmăream de fapt.
Începu vara. După care băieții și fetele au început să umble în perechi
însă mereu erau unii care rămâneau pe dinafară – uneori continuau să se uite,
alteori se prefăceau că li s-a urât unii de alții asemenea celorlalți,
dar ce puteau să facă acolo, în pădure? Nimeni nu voia să fie în locul lor.
Totuși în cele din urmă ar fi apărut, ca și cum într-o noapte poate ar fi avut noroc,
poate soarta ar fi fost alta de data asta.
Cu toate astea, la început și la sfârșit eram cu toții împreună.
După treburile casnice de seară, după ce se duceau la culcare cei mici,
atunci eram și noi liberi. Nu spunea nimeni nimic, dar știam în care nopți aveam să ne întâlnim
și în care nu. O dată sau de două ori, la sfârșitul verii,
puteai să vezi că avea să iasă un copil din tot pupatul ăla.
Iar pentru cei doi în cauză, era groaznic, la fel de groaznic ca a fi singur.
Jocul se terminase. Stăteam pe pietre și ne fumam țigările,
făcându-ne griji pentru cei care nu erau acolo.
Și în sfârșit drumul către casă peste câmpuri,
pentru că mereu a doua zi era de mers la lucru.
Iar în ziua următoare, eram din nou copii, stând de dimineață pe treptele de la intrare,
mâncând o piersică. Doar atât, dar părea o onoare să ai o gură.
Iar după asta mersul la muncă, adică să dăm o mână de ajutor la câmp.
Un băiat lucra pentru o doamnă în vârstă, îi făcea rafturi.
Casa era foarte veche, construită poate în același an în care fusese construit muntele.
După care ziua începea să scadă. Visam cu ochii deschiși, așteptând noaptea.
Stăteam la ușa de la intrare când apunea soarele, urmărind cum creșteau umbrele.
Și o voce din bucătărie mereu se plângea de căldură,
voia să se termine odată cu căldura.
După care se termina cu căldura, noaptea era senină.
Și te gândeai la băiatul sau la fata cu care aveai să te vezi mai târziu.
Și te gândeai la cum o să te plimbi prin pădure și o să te întinzi,
exersând toate lucrurile alea pe care le-ai învățat în apă.
Și deși uneori nu reușeai să vezi persoana cu care erai,
nu exista niciun substitut pentru acea persoană.
Noaptea de vară sclipea; pe câmp licuricii străluceau.
Iar pentru cei care înțelegeau astfel de lucruri, stelele trimiteau mesaje:
Vei părăsi satul în care te-ai născut
și vei deveni, în altă țară, foarte bogată și foarte puternică,
dar întotdeauna vei tânji după ceva ce ai lăsat în urmă, chiar dacă
nu poți spune exact ce,
și în cele din urmă te vei întoarce să cauți lucrul acela.

Libelullah - Ce Mi-Am Dorit Ai Fost Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Intro:
Sper să simți asta.

Strofa 1:
Hei, tu, mă mai ții minte? Vorbeam amândoi în vară
Nu te-am uitat, uneori la tine gândul încă-mi mai zboară
Îmi e dor de ce eram, viața nu era povară
Am clipe când mă enervezi, însă, adânc, sper că ești bine
Sincer, nu știu dacă-o să mai fie ceva între noi,
cea mai frumoasă vară a vieții am avut-o cu tine
Acum nu mai vorbim și adesea nu te sufăr
Însă cândva sper să-mi treacă, amintirile le am în cufăr
26 iunie, ziua-n care m-ai băgat în seamă
Ziua asta n-o să mi-o amintesc niciodată cu teamă
N-o să uit niciodată cât de fericit m-ai făcut
Te rog să nu uiți tu vreodată cât de mult te-am plăcut
Și ne-am bucurat amândoi cât a durat c-a fost frumos
Zile ca astea încă îmi întorc stomacul pe dos
Poate o să mai trăim așa ceva într-o altă viață
Eram fericit și mă trezeam des cu mult chef de viață.

Refren x2:
Vară, cel mai frumos anotimp
Eu încă mă gândesc la tine din timp în timp
Nu am să te uit vreodată, ai făcut parte din mine
Toată piesa asta am scris-o gândindu-mă la tine.

Strofa 2:
Țin minte că, uneori, luam același autobuz spre casă
Că eram la economic și veneam de la practică
Eram la clase diferite, ne intersectam doar o oră
Era cea mai frumoasă oră și cele mai frumoase zile
Și oricum, de pe-acum, între noi s-a rupt legătura
Toate lucrurile s-au dus și tot merg în jos, de-a dura
E jenant, e aiurea și nimic nu mai e ce-a fost
O fi fost totu’ în van și ne-am iubit fără rost?
Am atâtea melodii care-mi amintesc de tine
Adio Maria 2, Black Dahlia și instrumentalul ăsta
Nu știu ce nu-mi mai convine, cânt despre vremuri pristine
Vine totul de la sine, pleacă tot de lângă mine
Și poate o să ne regăsim, în viitor, într-o zi
În timp ce ne ocupăm fiecare de viețile noastre
Ce o să fie o să fie, doar destinu’ poa’ să spună
Și tot ce spun și eu acum nu-i decât o mică fărâmă.

Refren x2:
Vară, cel mai frumos anotimp
Eu încă mă gândesc la tine din timp în timp
Nu am să te uit vreodată, ai făcut parte din mine
Toată piesa asta am scris-o gândindu-mă la tine