valori naționale – Versuri.pro

Markone1 & The Brothers - Baricadați Intrarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu cad tare, întorc lumea pe dos
Ca o nicovală bună, nu mă tem de baros
Adevarul schimbă starea, e scumpă intrarea
Nu contează eșecul, ne omoară trădarea
Deși recit versuri de pe o foaie goală
Reproduc în tăcere o voce anormală
Vorbesc despre materia care tu n-o înveți la școală
Și transmit acest aspect fără să dau apă la moară
Trădătorii stau la coadă când vor să ne învețe
Cum să-i ascultăm când ei vorbesc cu două fețe
Adorm de la teatru, cântăreți și cântărețe
Va transmitem în direct că realitatea e o tristețe
Nu e un secret, duceți lipsă de respect
Indirect, acest aspect e un defect de intelect
Revenim la subiect, adevărul e vechi
Nu vorbim aceeași limbă, nici măcar un dialect.
Roșu, ăsta-i sângele vărsat
Albastru, ăsta-i cerul meu pătat
Galben de la toată bogăția
Voi n-aveți ce căuta aici în România[x2].
Turnuri rotunde, înalte cât cerul
S-aude doar clopotul la Cimitirul Belu
Ăștia ne fac felul c-am pierdut apelul
Eu strig tare să audă cartierul
Pe cer, în aer, sub apă și pe sol
Vocea mea răsună de la pol la pol
Demnitatea, onoare, respect pentru culoare
Am învățat că viața nu e ceea ce pare
Peisajul ne cam fură, o luăm pe arătură
Viața e perversă și lovește sub centură
Secundele dispar pentru fiecare în parte
Toți ne zbatem între viață și moarte
Dacă tot mă întrebați, atunci țineți minte
Sunt bazat pe mine, nu doar pe cuvinte
Căci ei nu vorbesc despre lucruri sfinte
E ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Roșu, ăsta-i sângele vărsat
Albastru, ăsta-i cerul meu pătat
Galben de la toată bogăția
Voi n-aveți ce căuta aici în România[x4].
Eu am dragoste de țară, știi că sentimentu-i unic
Tu te scarpini în cap când auzi de Dan Puric
Valori naționale, Brâncoveanu, Brâncuși
Eu sunt ospitalier, dar pe aici am ars intruși
Vor ghidușii să ne conducă, dar eu n-am chef de ducă
Vreau să rămân în țara mea și să trăiesc din muncă
De lămurire, cu ce au urechi să audă
Aceasta-i țara mea și n-o să ajungă victimă păgână.
Roșu, ăsta-i sângele vărsat
Albastru, ăsta-i cerul meu pătat
Galben de la toată bogăția
Voi n-aveți ce căuta aici în România[x4]

Cosmin 13 - Cântec de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu nu mai am ce să mai apar,
n-am o patrie și nu vreau lupta din care să scap teafăr
că totul e pe hartă și în mintea noastră
de când ne-am clădit nații pe o planetă în masă
vezi că războaiele-s conflicte organizate
și nu le aperi decât interesele, tu încă mai crezi că-s conflicte între state
au închis uși și au deschis ferestrele
suntem în secolu’ 21, ridicați steagul sus cum alții au ridicat tunul
n-am de gând să țin arma în mână pentru nimeni,
sunt conștient că nici tu n-ai lupta pentru mine
și reține, dacă m-ai obliga să omor oameni care nu cunosc
m-ai călca pe principii și asta nu-mi e bine
recunosc, aș cădea pe front din prima clipă
nu poți baza respectul pe frică
că așa au procedat aia care au creat imperii
după milenii
de ce ai nevoie neapărat de un stăpân
care să îți zică să aperi acest pământ
că apoi să mori printre gloanțe
și să fii considerat erou când ai fost doar un nou soldat pe bandă rulantă
războiul are nuanțe de gri
și doar puternicii văd ceva frumos din asta
crescuți să credem în valori naționale
să ridicăm în slăvi psihopați cu vorbe goale
și conturi pline,
spune tu ce înseamnă patrie
când vezi mercenari omorând copii printre ruine
că război e profit
și să mori pentru patrie, ăla e doar un mit

Richard Bach - Națiunea Ideală Reprezintă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Națiunea ideală reprezintă / o structură de valori, / iar patriotismul acestei națiuni / este ... →

Alexei Mateevici - Unora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbă
S-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi,
Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă,
Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi.
Veșmântul firii noastre din pânză strămoșească
Cu tivituri de aur, de vechi argint și flori,
Războaie-mpodobite de-o mână meșterească
Vă par sărăcăcioase mantale de păstori.
Noi nu ne înțelegem: acolo unde bate
Izvorul veșniciei, frumoasei nemuriri, –
Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate –
Și căutați s-aduceți de-ai voștri trandafiri.
Dar trandafirii voștri făcuți-s din hârtie
Și miroase a leacuri luate din dugheni,
În limbă doftorească a voastră latinie
Preface graiul slobod din codrii moldoveni.
Noi nu ne înțelegem: din sine limba crește,
Nevoie nu mai are de ajutor străin,
Din sine-și prinde floare, din sine se-nnoiește,
Când nu-i atingi temeiul puternic și bătrân.
Destulă înflorire păstrat-a limba noastră
Din sânul maicii sale cel vechi și sănătos,
Și nu-i mai trebui leacuri și nici boia albastră
Să zugrăvească cerul cel sfânt și luminos.
Noi nu ne înțelegem: povestea nu-i de-aseară
Și parc-ar fi să tragem și noi învățături,
Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară,
Să tăvălim pe uliți cântarea din păduri.
Priviți: acei cu limba bolnavă, chinuită
Cu drag și cu mirare ne-ascultă când vorbim;
Iar cântăreți și meșteri cu pana iscusită
Fug de latina nouă, ca de un țintirim..
Noi nu ne înțelegem: dar de-ați simți ca mine
Ce patimi limba trage dintr-un străin puhoi,
Atuncea n-ați urni-o din temelii bătrâne,
Atuncea, mi se pare, ne-am înțelege noi.