valahi – Versuri.pro

Stress feat Raku - Credința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Raku:
Istorii vin ca norii negri cu greutatea ploii,
Din lacrimi și sângele ce l-au vărsat eroii,
Cu fulgere să-ți spulbere frica și botezele,
N-avem unde fugi, umbre umplu meterezele.
Imperiul Roman și-apoi popoarele migratoare,
Turcii, leșii, grecii și fiare austro-ungare
-s toți răpuși în luptă de-un popor hărăzit să reziste,
Ca-n triunghiu’ morții contra Germaniei pornite.
N-am avut timp de Capela Sixtină,
Păzind mănăstiri și coborând în mină,
Pe câmp cu Mircea, în zbor ca Vuia,
Către Putna cântând „Aleluia!”
Comuniști omorând n-au ucis credința,
Aducându-ne tranziția, criza,
Capitalismul otrăvind revista, divinitatea lui Iisus Hristos fiind miza.
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!.

Stress:
Noi toți urmăm o cale, crescuți la poale de-animale,
Avem pace-n sufletul moale, când răul dă târcoale,
Au rămas pergamente, nu pistoale, un lanț istoric ca din zale,
Ca catedralele tale goale, totul se duce grăbit la vale.
Cinste lor, că-n zilele de Rusalii, păstrăm originea-n detalii,
Mereu văzută printre vitralii.
Daci, romani cu scuturi învinse, alte represalii-s inutile,
Căci credința o aveam și cu fețe palii.
Plutim cu aripi de Vlaicu, voința de căpitan de plai cu
Oastea doborâtă, ruptă în luptă, vrei să câștigi, deși n-ai cum.
Am fost Ștefan ca un taifun și Carol ca un crai bun,
Dar au păstrat esența prin care găsim către Rai drum.
Prin fața ochilor goi, izvoare istorice curg șuvoi,
Dar le văd parte din noi, ca diamantele-n noroi,
Privind înapoi, observ că toți avem sufletele moi,
Eu rămân ca Brâncoveanu – creștin și-n viața de apoi!.

Raku:
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!.
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!

Civic Rebels - Codrii Negri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ard făclii sub clarul lunii
De la sud vin vremuri tulburi
Trec oștenii Semilunei
Trage-i, Dunăre-n adâncuri!
Cât mai sunt pe-al meu pământ
Nu mă las în voia sorții
Cât îmi apăr ce-am mai sfânt
Am să râd în ochii morții!

Refren:
Luptă cu glorie!
Codrii negri se aprind sub cerul înstelat
Strigă: Victorie!
Căci moartea e mai bună decât rob la Semiluna-nchinat!

Să te rogi l-al tău să cadă ploaie
Sângele să-ți ducă-n văi
Să curgă roșu-n vad șiroaie
Doar așa treci Dunărea-napoi.
Cerul negru ascunde
Valahi în chip de umbre
Alături le e noaptea
Izbândă-n zori sau moartea!

Fiu de neam valah,
Ține minte bine
Nu-i nimeni mai viteaz
În luptă decât tine!
Trupul tău, stejarul
Glasul tău e fiara
Brațul tău e stânca
Inima e țara!

Gonind în straie de-ale tale
Nu vezi urmă de valah
Ai tăi tot cu ai tăi se-nfruntă
Azi te-a părăsit Allah!

Vasile Militaru - Neamului Valah Strigare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frați Valahi din patru unghiuri, frați de viață Geto-Dacă,
Frați pe care nicio liftă n-a putut robi să ne facă,
Iată-ne azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,
Vrea pe veci să ne sugrume,
Să se șteargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!..
Dar, mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin vicleșug,
Ne-a-njugat – plăvani la jug,
Sunt acei câțiva nemernici, frați de sânge, scoși din minți
De-ai trădărilor „arginți”,
Cari, de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s’audă
Din cât geme țara toată cu de lacrămi geana udă!..
Toți aceștia, – o droaie de nemernici care vor
Nimicirea Țării lor,
S-au făcut, în mâna liftei, crunte „Coade de Topor”,
Și s-au năpustit cu ură, fâlfâind drapele roșii,
Să doboare tot ce-n veacuri au păstrat mai drag strămoșii!..
Vor, vânduții fără inimi, – îndemnați de-a liftei gloată,
Să ne-aprindă Țara toată;
Nu mai vor să avem tezaur
În altare pe Iisus;
Ticăloșilor li-i sete de mărirea lor, de aur;
Drojdia se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;
Sufletele lor de fiară
Nu mai au nimica sfânt;
Ei vor „patria” să piară,
„Dumnezeu” să fie frânt;
Să fim toți o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!..
Să nu mai avem din toate, sub tâlharii bolșevici,
Decât jug și plâns în gene, umilinți, scuipat și bici;
Soarta nației române s’o păstreze lifta ‘n mână
Viermii toți s’ajungă ‘n slavă, iar luceferii’n țărână;
Și, sub tirania gloatei care-și ‘nalță pumnul strâns,
Să ni-se topească ochii potopiți de-atâta plâns?..
Frați Valahi – cu glas de tunet, ne-a strigat un mare „Mag”
Să ne facem toți o stâncă sub al Țării noastre steag;
S’alungăm „semănătorii de ruine și pustiu”,
Care vor s’arunce Neamul în mormânt fără sicriu!
El a plâns pe culmea ‘nalță, când a buciumat aprins,
Neamului aproape ‘nvins,.
Și-al său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă’n stâncă;
L’au fost auzit și morții din dormirea lor adâncă:
Frați Valahi, chemarea-i sfântă, voi n’ați auzit-o încă?!..
Cine să te mai trezească, Neam robit de-atâtea Iude,
Dac’ auzul tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!
Cum să nu ne facă robi,
Ca pe niște boi neghiobi
Cei misei: „semănătorii de pustiu și de ruine”,
Când nici ție nu ți-e milă de moșia ta, de tine?!.
Cum n’ar împroșca tâlharii
Cu noroi pe toți „stegarii”,
Tot ce-avem mai drag, mai sfânt;
Cum nu ne-ar scuipa obrazul, și pe morșii din mormânt,
Când, cu nepăsare, toți
Ne uităm mereu la gloata de misei vânduți, de hoți,
Făr’a ridica un deget, – ca un hoit ce zace’n glod,
Și din care viermii lacomi, liniștiți, în voie rod?!..
O, vă veți trezi odată, frați Valahi, dar prea târziu,
Când va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,
În adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!..
octombrie 1937