Universalitate – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ.
A afirma contrariul este pur și simplu statistică, este o adunare imposibilă.
Nu mai puțin imposibilă decât a aduna mirosul ploii cu visul pe care l-ai visat azi-noapte.
Acest om e Ulise, Abel, Cain, primul om care a întocmit constelațiile, omul care a înălțat cea dintâi piramidă, omul care a scris hexagramele din Cartea Schimbărilor, faurul care a săpat runele pe spada lui Hengist, arcașul hoinar Tamberskelver, Luis de Leon, librarul care l-a zămislit pe Samuel Johnson, grădinarul lui Voltaire, Darwin la prora corăbiei Beagle, un evreu în camera de gazare, iar, cu timpul, tu și eu.
Un singur om a murit la Ilion, la Metauro, la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar, la Gettysburg.
Un singur om a murit în spitale, în naufragii, în singurătatea apăsătoare, în alcovul lenei și al dragostei.
Un singur om a privit revărsatul zorilor.
Un singur om a simțit în cerul gurii răcoarea apei, gustul fructelor și al cărnii.
Vorbesc despre singurul, despre unul, despre cel care întotdeauna e singur.

Jorge Luis Borges - Alt Poem Al Darurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte și cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobișnuit,
Pentru rațiune, care nu va înceta să viseze
La un plan al labirintului,
Pentru chipul Elenei și stăruința lui Ulise,
Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalți
Așa cum îi vede Dumnezeu,
Pentru tăria diamantului și apa curgătoare,
Pentru algebră, palat de cleștar desăvârșit,
Pentru monedele mistice ale lui Angelus Silesius,
Pentru Schopenhauer,
Care a dezlegat probabil taina universului,
Pentru strălucirea focului
Pe care nici o ființă omenească nu-l poate privi fără o veche uimire,
Pentru mahon, cedru și santal,
Pentru pâine și sare,
Pentru misterul trandafirului
Care dăruiește culoare fără să o vadă,
Pentru câteva seri și dimineți din 1955,
Pentru vajnicii văcari ai pampei
Care mână cirezile în revărsat de zori,
Pentru ceasul dimineții la Montevideo,
Pentru arta prieteniei,
Pentru ultima zi a lui Socrate,
Pentru cuvintele care s-au spus într-un asfințit
De pe o cruce spre altă cruce,
Pentru acel vis al Islamului care a cuprins
O mie de nopți și încă una,
Pentru acel alt vis al iadului,
Cu un turn de foc ce purifică
Și sfere de slavă
Pentru Swedenborg,
Care stătea de vorbă cu îngerii pe străzile Londrei,
Pentru râurile tainice și străvechi
Care se adună în mine,
Pentru limba pe care, cu veacuri în urmă, am vorbit-o în Northumbria,
Pentru spada și harpa saxonilor,
pentru mare, care este un pustiu strălucitor
Și o mulțime de lucruri pe care nu le cunoaștem
Și un epitaf al vikingilor,
Pentru muzica verbală a Angliei,
Pentru muzica verbală a Germaniei,
Pentru aur, care strălucește în versuri,
Pentru strălucitoarea iarnă,
Pentru numele unei cărți pe care n-am citit-o:
Gesta Dei per Francos,
Pentru Verlaine, nevinovat precum păsările,
Pentru prisma de cleștar și greutatea de bronz,
Pentru dungile de pe blana tigrului,
Pentru înaltele turnuri din San Francisco și de pe insula Manhattan,
Pentru diminețile din Texas,
Pentru sevilianul care a redactat Epistola Morală
Și al cărui nume, cum el și-a dorit-o, a rămas necunoscut,
Pentru Seneca și Lucan, din Cordoba,
Care, înainte de a exista spaniola, au scris
Toată literatura spaniolă,
Pentru geometricul și vitejescul joc de șah,
Pentru țestoasa lui Zenon și harta lui Royce,
Pentru mirosul medicinal al eucalipților,
Pentru limbaj, care poate simula cunoașterea,
Pentru uitare, care anulează ori modifică trecutul,
Pentru obicei,
Care ne repetă sau ne confirmă ca o oglindă,
Pentru dimineață, care ne dăruiește iluzia unui început,
Pentru noapte, pentru întunericul și astronomia ei,
Pentru curajul și fericirea celorlalți,
Pentru patrie, simțită în floarea de iasomie
Ori într-o spadă veche,
Pentru Whitman și Francesco d’Asisi, care au scris acest poem,
Pentru faptul că poemul este inepuizabil
Și se confundă cu suma făpturilor Domnului
Și nu va ajunge niciodată la ultimul vers
Și este mereu altul, potrivit oamenilor,
Pentru Frances Haslam, care a cerut iertare fiilor săi
Pentru că murea atât de încet,
Pentru minutele ce precedă somnul,
Pentru vis și moarte,
Aceste două comori ascunse,
Pentru darurile lăuntrice pe care nu le pomenesc,
Pentru muzică, tainică formă a timpului.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 17

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aici sunt, cu-adevărat, gândurile tuturor oamenilor
din toate vremile și din toate pământurile;
ele-s departe de a avea ceva deosebit,
de a fi numai ale mele,
Dacă nu-s ale voastre pe cât sunt și ale mele,
ele nu înseamnă și nu spun nimic,
Dacă nu sunt enigma și cheia enigmei, gândurile
nu sunt nimic,
Dacă nu vi-s pe-atât de apropiate, pe cât
de-ndepărtate-s, tot nimic nu sunt.
Aici se află și iarba ce crește pretutindeni unde
se-ntinde pământul și se întinde apa,
Aici e aerul comun care scaldă de-a valma tot globul.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 16

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu sunt al celor vârstnici și al celor nevârstnici,
al celor cu duh și al săracilor cu duhul,
De nimeni nu-mi pasă și mereu eu am grijă de toți,
Matern și patern deopotrivă și prunc și bărbat,
Încărcat de materie primă și de materie rafinată,
Aparțin unei națiuni din mai multe națiuni,
cea mai mare deopotrivă cu cea mai mică,
Om din sud la fel cum sunt din nord, trăiesc
ca pașnicul plantator bucuros de oaspeți
de pe malul Oconnei,
Sunt negustorul yancheu cu tălpi bune și iuți
pe drumul negoțului său,
Un kentuckyanan bătând văile, în jambierele mele
de căprioară,
sunt din Louisiana, precum sunt georgian,
Barcagiu pe lacuri, prin golfuri, pe coastă,
în Indiana, Wisconsin, Ohio;
Sunt la mine-acasă, canadian cu rachete-n picioare
prin zăpezi, sau cu pescarii din Terra Nova,
Acasă, cu flota de bărci pe gheță trăgând
la vele și la saule cu ceilalți,
Acasă, pe colinele din Vermont, în pădurile din Maine
sau într-un ranch texan,
Sunt tovarăș cu cei din California și tovarăș
al oamenilor liberi din nord-vest
(îmi place statura lor mare),
Tovarăș cu plutașii, cu cărbunarii, cu toți
cei care vă dau mâna și vă îmbie
la un pahar și la o-mbucătură,
Școlar al celor neînvățați și învățător al preaînvățaților,
Novice, debutând cu o experiență de un miliard de ani,
Sunt de toate culorile și din toate castele,
de toate rangurile și de toate religiile,
țăran, muncitor, artist, gentleman, marinar, quaker,
Deținut, aventurier, mardeiaș, avocat, medic, preot,
Rezist la orice, în afară de propria-mi diversitate,
Respir aerul, dar rămâne destul pentru oricine,
Nu-mi dau importanță, sunt pe locul meu.
(Molia și icrele peștelui sunt pe locurile lor.
Sorii luminoși, pe care-i văd, și cei întunecați,
pe care nu-i pot vedea, sunt pe locurile lor.
Palpabilul șade la locul lui și cel neatins
este la locul său.)

Walt Whitman - Cântecul Universalului - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Priviți cum din înaltul imenselor creste dominând
întreaga lume modernă,
Știința cu privire pătrunzătoare, care spre culmi
tot mai însorite țintește,
Unul după altul, promulgă decretele ei absolute.
Iată, mai priviți încă! Sufletul omenesc mai presus
decât orice știință,
Pentru acest suflet s-au așternut, ca niște falii
în jurul globului, marile epoci ale
istoriei
Și tot pentru el totalitatea miriadelor de aștri
se rotesc de-a lungul firmamentului.
Pe căi întortocheate și cu lungi ocoluri
(Întocmai ca o corabie pe mare care întârzie
multă vreme oprindu-se din port în
port),
Pentru acest suflet, tot ce este parțial, întocmai
ca un fluviu, se scurge către ceea ce
este permanent,
pentru el realul năzuiește spre ideal.
Tot pentru el se împlinește evoluția;
Nu numai binele este îndreptățit să ființeze;
ceea ce noi numim rău este și el
îndreptățit tot pe atâta.
Sfâșiind toate măștile,
Țâșnind din uriașa tulpină cangrenată, răsărind
din înșelăciune, din tot ce este artificial,
din lacrimi,
Sănătatea și bucuria ies la iveală, bucuria universală.
Din gloată, din morbid și superficial,
Din adâncul relei majorități, al diferitelor și
nenumăratelor fraude săvârșite de oameni
și state,
Electric, antiseptic, aderând la orice, îmbinând
totul,
Singur binele este universal.