Strofa II :.
Degajat mereu, fac totul cu nonșalanță..
Realizez proiecte și pun totul într-o balanță
Ce trebuie să schimb, dac-am făcut bine sau rău
Mă consider învingător, căci n-am căzut ca voi în hău
În vin găsesc remediu, din mediul plin de spini
În gin plutesc lin, mă-nclin și uit să suspin..
Vin călit în ring, dintr-un mediu arid..
Când un hibrid mă face să m-agit dar e pustiu ca în vid..
Sunt al dracu’.. d-aia rup track-u..
Îți rup cracu’ din arbori, să trag până mă ia dracu’..
Am pregătit atacu, e îndreptat spre tine arcu..
E otrăvită săgeata.. otrava e rapu..
Și n-ai cum să m-oprești acum, chiar dacă-s la-nceput de drum.
Apar din fum.. și te lovesc, ca un taifun..
Tai foițe acum, mă relaxez, mai trag un fum..
Sunt nebun fără negația „NE”..
Deci sunt bun-bun.

Strofa III :.
Sunt cel ce a înaintat cu pixul în mână..
Și loveam frustrații cu flexul să nu-mi ies din mână
N-am făcut compromisuri, am făcut totul lent..
În prezent fumez Kent.. Și-o dau independent..
Mă fac cunoscut prin forțe proprii, nu folosesc vreun nume..
Nu atac pe nimeni, cu vreun renume anume..
UnderHopper.. e un simplu nume..
Dar am dume bune tată, d-asta te umplii de spume..
Port la bord versuri grele, dar nu sunt luat în bord..
Nu aștepta ca un soldat în front, n-o să te iau la bord..
Pentru că tu dormi în front, nu lupți deloc, parcă-ai fi mort
Aici se muncește tată.. ca să devii un lord..
În piesa asta, am trecut prin diferite stări.
Căci sufletul mi-e un vulcan, ce a erupt în zări.
Zăresc urme de controverse, dup-acest text..
A fost prezentarea mea, UnderHopper..
Nimic în rest!

Strofa 1:
Gând pe rând dintr-un suflet pierdut
Și doar citindu-mă îți vei da seama cine sunt
Cuvintele mele sunt cele ce-ți dau viață
Și le aleg perfect cerându-ți să-mi dai o speranță
Am știut mereu, că mă citești
Și simți fiecare cuvânt fiindcă îl trăiești
Alături de mine și-adori să scriu pentru tine
Da’ uneori o fac cu răutate și știu că nu e bine
Visele mele sunt și ale tale, mă crezi?
Și n-am de gând să mă compromit pentru o mână de monezi
Eu îmi trăiesc visul ca pe o realitate
Visul meu ești tu, deci inima încă îmi bate
Sunt conștient că n-o să fii aici pe veșnicie
Te voi lăsa să pleci, dar toți or să știe
Că ești a mea, că eu te-am scris
Și mereu o să ai un loc în sufletul meu închis

Refren:
Cu ea am stat nopți la rând
Ea m-a văzut plângând
Cu ea adorm mereu în gând
Pentru ea mai scriam un rând

Strofa 2:
Știi, ea e modestă dar arată bine
Și nu apare pe ecrane, ci doar în căști la tine
Nu are silicoane, și n-a f***t*t’o nimeni
N-a făcut vreo m***e ca s-o cunoască cei ca tine
A stat, a așteptat și când a simțit s-a remarcat
Și n-a fost nevoită să se arunce la altu-n pat
Ca să apară aici, a fost gândită
Și a acceptat fără măcar să fie plătită
Și presupun că te-ai prins că-n prima strofă am vorbit cu ea
Pe strofa 2 vorbesc cu tine despre ea
N-aș putea s-o fac să mănânce din palma mea
Fiindcă respectul impus de ea e ca cel impus de mama
Crezi că e ușor s-o fac fericită?
Nu cred, că-s doar un scriitor cu munca neplătită
Și da, te-ai prins, ea e femeia mea
Ea mă compune, nu eu o compun pe ea

Refren:
Cu ea am stat nopți la rând
Ea m-a văzut plângând
Cu ea adorm mereu în gând
Pentru ea mai scriam un rând