Mergeam prin parcul înflorit,
Și-nvioreată m-am oprit,
Văzând pe o bancă sub un pom,
Cântându-și patimas iubirea lui un om.

Un cântec simplu,
Dar trista doamnă a viselor
Imensitatea o cuprindea,
Într-un singur dor.

Când ceasul timpului bătea,
În amintiri el răscolea,
Și suspina nefericit,
După o fată ce-ntr-o zi l-a părăsit.

Refren: Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Și-n ochii lui melancolic suspina,
u, u, u, u, suspină dragostea.

Cântecul serii,
Într-un fior s-a prefăcut
Tainica lume,
Din jurul lui a dispărut.

Iar cântărețul dorului,
Cu gândul la iubita lui,
Înfrigurat se-ntreba
Dacă într-o zi va reveni și-l va ierta.

Refren: Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Luna de pe cer dorul îi înțelegea.

Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Și-n ochii lui melancolic suspina,
u, u, u, u, suspină dragostea.
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Da