CreTzu:
Debordat în lagărul ăsta din ’87,
Încă mă lupt cu monștrii mei în fiecare noapte
Și ficatul nu mai poate, și deși o am aproape
Simt că mă înec departe și ea nu știe să înoate.
Mama săraca, încă are resurse să zâmbească
Și e încă un miracol cum a reușit să ne crească.
Naiv, nativ credeam în demnitate și fler
Când visam să-mi pun cercel și ascultam de cartier.
Vedeam cum lipsurile unesc cei mai diferiți oameni,
Și că adevărata revoluție începe doar când ne e foame,
Mâncam poame de parcă ar fi fost cele mai tari bomboane
Și nu știam decât de fotbal, hip hop în timpane.
Sunt un nostalgic penibil care o duce acum mai bine
Și asta doar ca mama și-a rupt spatele pentru mine.
Păreri de rău puține, deși a fost bine doar puțin
Destin, pastile cu vin, fericire și chin.
Și…

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Speranțele sunt în jur de 0 (zero) pentru ăștia ca noi
Adevărații eroi, de-o viață în război.
Încă luptăm, dar baricadele-s tot mai subțiri,
Și tot mai respiri, frații mi-s toți martiri.
Ne-au condamnat să nu alegem, că le e frică de noi
De asta mulți au plecat, fără să se uite înapoi.
Pace pentru cei de-afară care n-au uitat că-s români
Și-au păstrat coloana dreaptă, niciodată cu stăpâni.
Nu-ți lăsa copilul singur că strada educă monștrii,
Banii n-o să compenseze lipsa alor noștri!
O mână pe umăr nu-ți imaginezi ce mult contează
Și oriunde te duce soarta, nu-i mai bine ca acasă!
Vad viața ca o sumă de eșecuri minore,
Cu iz de dramă și-o inimă de copil Cuore.
Aștept sfârșitul poveștii, cu cele mai crunte bestii
Găsind încă plăcere în cele mai mărunte chestii.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Știu analfabeți deștepți, și proști olimpici la chimie
Unii care încă pupă oase puse într-o cutie.
Am mândrie și mai presus de orice fantezie,
Deși cele mai deștepte chestii le-am făcut din prostie.
Vreau gălăgie la un concert bifat din prietenie,
Când tot ce ne-a legat, a fost legat de sărăcie.
Ultimele resurse sunt consumate pe vicii
Fals că norodul prost fericit la artificii.
Când masa nu-i masă, nevasta e grasă e dramă,
Și vezi că ultima c***ă e cea mai grijulie mama,
Și fiecare palmă mai adaugă un rid pe obraz
Viitorul într-un chibrit aprins și-o canistră cu gaz.
Mai vreau răgaz să cuget dacă chiar sunt un ratat
Sau chiar a meritat să se întâmple ce s-a întâmplat.
Transmit beat de la palat, am predat legătura,
Următorului îi proscris să nu-și poată ține gura.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.