Inno - Tumult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dansez pe aripi de vânt, iar dacă cred m-afund
În sentiment profund c-am putut să-l ascund de
Porţi închise, răni deschise
Că tot ce am trăit pe pielea mea am dat pe vise
Când închid ochii la răsărit apar stele şi-s
Aşa departe ca strigătele mele din vis
Găsesc refugiu când siluete surde tac
Şi-aş da orice să mă asculte când trag
Şi bag tutun să scap de crize
Când bag alcool şi împachetez valize, plec
Departe de mine, departe de toţi, de voi
Mulţumit că la sfârşit am sentimentele pe foi
Nu mi s-a oferit nimic şi-am dat totul
Şi mi-am ucis speranţele crezând că nu-i destul
Am pus totul pe o carte câştigând apoi potul
Şi m-am închis în mine, abandonându-mi sufletul
Rătăcesc uneori căutându-mi calea
Sunt în vârful muntelui nu găsesc valea
Un covor de trandafiri vechi, morţi
Îmi amintesc de mine când băteam la porţi
Iar de cealaltă parte nu îmi răspundea nici unul
Îi vedeam cum stăteau la cald, prin geam, era Crăciunul
Am zis să nu insist, mai bine plec
Mai aprind o ţigară, trag adânc în piept
Sunt la ei în faţă uşii, mi-e atât de frig
E sfârşit de Decembrie, e un ger aprig
Sunt aşa slăbit, Doamne, dă-mi forţă
Sunt cuprins de întuneric, Doamne, dă-mi torţă
Am înţeles, ştiu, adevăru-i minciună
De asta nu mai simt nici dragoste, nici ură
21. 11. 09 când îngeri plângeau
16. 01 pierdeau ce iubeau
Iau inima şi-o pun în vers, ireal
Până la sfârşitul vieţii, moarte ideal,
Iar iau inima şi-o pun în vers, e banal
Până mă voi trezi degerat pe-un pat de spital
Îţi spun adio acum, nicidecum un bun rămas
Că simt goluri în piept ce mă lasă fără de glas
Am ochii împăienjeniţi şi trupul rece
C-am ales să fiu nebun când puteam fi şi rege
Iau inima şi-o pun în vers, e real
Părăsesc trupul neînsufleţit pe patul de spital

tumult – Versuri.pro

Inno - Tumult