Mihail Lermontov - Trestia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
„O, lasă-mă! Dă-mi pace! –
Zicea cântând cu-amar –
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
Mi-am plâns zadarnic soarta
Cu lacrime fierbinți.
Doream să vie moartea
Să scap de suferinți.
Feciorul ei de-asemeni,
De vitregă-alintat,
Urât era de semeni,
Pe fete le-a-nșelat.
Odată-aici pe maluri
Într-un amurg m-a dus,
Ca să privim la valuri
În purpuriu apus.
El mă dorea cu sete,
Dar eu nu l-am iubit,
Iar banii ce mi-i dete
În față i-am zvârlit.
Cuțitu-atunci scoțându-l
Mi l-a-mplântat în piept
Și mi-a săpat mormântul
Aici, pe malul drept.
O trestie mlădie
Crescu pe-al meu mormânt.
E-n ea durerea-mi vie
Și sufletu-mi plăpând.
Dă trestia deoparte,
Frumosule fecior!
Să plângi nu știi. N-am parte
Să-mi vii în ajutor!”

Eugenio Montale - Trestia Ce-Și Despoaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trestia ce-și despoaie
primăvara
molatic, roșul evantai;
făgașul din canal, în neagra
albie cu libelule ce plutesc deasupra
și câinele ce gâfâie spre casă
cu un pachet în bot.
azi n-are rost să le mai recunosc
aici; dar acolo unde răsfrângerea luminii
doare și norii coboară
peste pupilele ei acum depărtate, doar
două
mănunchiuri strălucind în cruce.
Și vremea trece.

trestia – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Trestia

Eugenio Montale - Trestia Ce-Și Despoaie