trei surori – Versuri.pro

René Char - Cele Trei Surori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În urna timpurilor secundare
Era de cretă pruncul pe cale de-a se naște
Și mersul despicat al anotimpurilor
Adăpostea cu iarbă neștiutul.
Cunoașterea divizibilă
Zorea cu ploi torențiale primăvara.
O mirodenie locală
Sporea lungimea florii apărute.
Comunicare crunt batjocorită,
Scoarță sau chiciură depuse;
Aerul învestește, sângele ațâță
Și ochiul face taină din sărut.
Dând viață drumului deschis,
Veni vârtejul la genunchi;
Și-acest elan, al lacrimilor pat
Cu el se reumplu, dintr-o bătaie.

Floarea Calota - Balada Lui Dragobete (Trei Surori la Flori)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Verde de trei flori,
Joi în sărbători
Trei fete surori
Au plecat la flori
Ca să le-mpletească
Să se-mpodobească
La lume să iasă,
Flăcăi să le vadă
Și să le aleagă,
Prea frumoase fete
În zi de Dragobete,
Prea frumoase fete!
Dar pe pământ
Atunci s-a pornit
O ploaie cu vânt
Cum n-am pomenit
Și s-au rătăcit,
Și s-au despărțit:
Fata cea mai mare
Mi-apucă la vale
Tot pe drum de cale,
Fata mijlocie
Mi-apucă prin vie
De nu se mai știe,
Fata mititică
Mi-apucă prin luncă
Tot cu gând de ducă,
Merge ce mergea
Noaptea mi-o prindea,
Nimic nu vedea,
Nimic n-auzea,
Nici popă tocând,
Nici cocoși cântând,
Nici câine lătrând,
Nici câine lătrând,
Nici cocoși cântând,
Nici popă tocând.
Ziua când venea
Și se întâlnea
Ochii cu văzutul,
Gura cu cuvântul,
Sufletul cu trupul,
Fata mititea
Pe cuc îl vedea,
De el se ruga
Din toată inima:
– Cuculețule,
Gingășelule,
Gușă gălbioară,
Pană roșioară,
Ia-mă-n aripioară,
Scoate-mă la țară
Să-ți fiu verișoară,
De nu vrei așa
Să fiu sora ta!
Cucul răspundea:
– Ba, fetițo, ba!
Cât sunt vara pere
Toate-mi sunteți vere,
Cât sunt vara flori
Toate-mi sunt surori,
Acum că e ceață,
Ceață negureață
Mă văzuși la față,
Că mi-e dat să cânt
Singur pe pământ
De nimeni căit.
Atunci fata sta,
Adânc se ruga,
Încă-l mai ruga
Din toată inima,
Cu limbă de foc
Pentru-al lor noroc:
– Cuculețule,
Oropsitule,
Gușă gălbioară,
Pană surioară,
Ia-mă-n aripioară,
Scoate-mă la țară,
Ți-oi fi soțioară.
Cucul auzea
Prin crengi se lăsa,
De cercel o ciugulea,
Pe obraz o mângâia,
În aripi o lua
Și-acas-o ducea,
Fata mamă-sii-i spunea:
– Mama mea, nu te mira!
Hai, pune-l pe ladă
Și dă-i turtă caldă,
Dă-i și miez de nucă
Să nu se mai ducă.

Ștefan Octavian Iosif - Domnul Profesor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nimic nu-nvață blestemații!
Și eu mi-am zis de-atâtea ori
Că dau la dracu’ meditații..
Dar vezi că cele trei surori
Îmi sunt cu mult mai dragi ca frații,
Cei răi și neascultători.

Afara-i noapte, vijelie,
Și-i cald în șolonașul lor..
Mă-ntâmpină cu veselie
Și toate mă salută-n cor
Și fiecare vrea să știe:
„Ce face domnu’ profesor?”.

În lecții ele-și spun secrete,
Fac haz pe socoteala mea.
Își mușcă buzele șirete,
Pufnesc de râs, fără să vrea..
„Ți, bată-va norocul, fete!”
Și mama face haz și ea..

La masă – glume, gălăgie..
Și cea dintâi îmi toarnă vin,
Drăguța a doua mă îmbie,
A treia-mi dă paharul plin..
Ei, cine-mi poate spune mie
În sănătatea cui să-nchin?

Târziu, când plec de ies în stradă
Și-i întuneric peste tot,
Ah! unde-s ele să mă vadă,
Orbit de viscol, cum înot
Prin valurile de zăpadă..
Și drumu-i lung și nu mai pot..

În odăița-ntunecată
E frig.. Eu, zgribulit, din pat
Ascult vifornița turbată
Și-adorm cu gândul fermecat
La basmul vechi: „Au fost odată
Trei mândre fete de-mpărat..”.