trauma copilarie – Versuri.pro

Gerard Adam - Un Copil Plângăcios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi aduc aminte de un copil care plângea mereu
Și acel copil să știți eram chiar eu
Când mă dădeam cu capul de pereți
Și spuneam „Aoleu”
Mama știa că mă băteam singur și nu-i era greu
Seara când mă culcam plângeam mereu, nu știu de ce
Pentru că mama mă bătea cu cureaua ca și cu un bici, amice
Așteptam să se termine școala să o tai direct acasă
Plângând veneam acasă că am spart un ceas
Și doamna profesoară mi-a băgat c*ru-n nas
Am început să plâng din nou și voi nu m-ați crezut
Iar când m-ați văzut, voi m-ați bătut
Cred că am să plâng din nou când îmi amintesc că m-a băgat cu capul în WC și ziceam „valeleu”
M-am întâlnit cu-n puști în WC și îmi spunea totdeauna să fiu același eu
Că dacă nu-s eu, îs altcineva și doamna profesoară mă va bate
Că nu învăț, că nu citesc, că nu scriu temele și nu știu să pun la loc pernele.

Refren:
De ce plângeam tot timpul când eu eram un băiat simplu?
Aș vrea să fiu un băiat modest
Și să știu să citesc și să mă năpustesc
Și apoi să îndrug povești
Despre cum cred eu că ești un voinic ce prinde pești și bea ceai din 10 cești
La, la, la, la, la, laaa, la, la, la, la, la, laaaaaaa
Și acum vreau să te mai zăresc pe tine cum te pălești…

Ce păcat că nu mai trăiești, că vreau să te mai lovesc
Să constat că tu ești, iar apoi să te berberești
Când te băteai tu, îmi spuneai să vrei să fii polițai
Că vrei să prinzi un infractor și să-l bagi în dormitor
Iar apoi tu să-l scoli de pe patul pe care tu dormi
Vroiam să mai cânți aceeași poveste cu Puya cât mai trăiește
Dar păcat că tu te-ai dus și te-ai dus fără răspuns
Iar apoi tu ai murit și pe toți ne-ai zăpăcit
Dar dacă tu învii, vreau să te bat un pic și să-ți spun „Bine ai venit!”, dar de ce aș face asta? Ca să îți părăsești nevasta?
Iar apoi să mă întrebe unde-i Vlad al ei și nu crede
El s-a dus, te-a părăsit și pe noi toți ne-a mințit
Și tu plângi acum cu jale că nevasta moarte n-are
Și vroiai să o lași baltă, dar ai 3 rate de plată

Puya feat Aris - Poveste De Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stai jos!
Stai, mă, jos!
Stai acolo așa, cum ți-am spus!
Hâ.. Ce, ți-e frică? Hă?
Răsfățatule..
Sun-o pe mami..
Am și-acum în cap, când au plecat
Am rămas al nimănui, de fapt
M-au pupat,
M-au mințit că mă iubesc cu adevărat
De atunci am jurat că o să fac doar ce am în cap
Bunica a devenit mama
Nu, nu mi-am dat seama
Cui trebuia să îi spun, pe cine să sun când mă mai lua teama
Aș putea să fiu decorat
Câte războaie am îndurat
Câte bătăi, căzături pe asfalt
Trebuia să merg înainte și să tac
D-aia sunt dus, eu ți-am mai spus
Ești pentru mine doar un fraier în plus
Da, doar un fraier în plus
Stai acolo jos, rămâi unde te-am pus!.

Refren:
Eu am crescut sub umbra lor
Încă mă doare lipsa lor
N-am să cer un ajutor
Chiar dacă mă sting de dor
În jungla lor sunt vânător
Cu pumni de fier,
Sufletul meu devine un revolver ce trage
În jungla lor sunt vânător
Cu pumni de fier,
Sufletul meu devine un revolver..

Cine știe cum e să fii fără tată
Sau fără amândoi odată
Toți te vor fără pată, tată
Să nu greșești niciodată
Lecțiile mă plictisesc mult
Și oricine-mi ține lecții, d-aia nu-l ascult
Unde dracu’s binevoitorii de căcat
Când stăteam singur în parc
De ziua mea, cine m-a sunat?
Acum e prea târziu, trec la atac
O să fac ce o să fac
D-aia mai mereu te bat, când te prind în parc.

Stai drepți, cum te pun eu
Sunt un derbedeu, și-am fost dat la o parte
În sufletul meu știu doar eu
Cât de greu a fost, să merg mai departe
Nu sunt ca tine, nu ești ca mine
Au trecut zile în care nu m-au întrebat dacă îmi e bine, nu-mi e bine
Am avut de picior legate bile
Pe inimă greutăți d-alea de sute de kile
Am așteptat o mama care nu mai vine
Sentimentele au fost străine, vine
Oare cu ce am greșit?
Mi-aș fi dorit, măcar un pic
Să fiu iubit, nu umilit
Ură nu am vrut să simt
C****, noi doi nu o să fim niciodată chit
Dacă mă gândesc un pic,
Tu ai totul, eu nimic.

Buzz - La Fel Ca Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot timpul ați încercat,
Să fiu cum ați vrut voi,
Să n-am nimic de spus
Să spuneți doar voi.
Închis mereu în casă
Aud doar două voci.
Una mă cheamă afară,
Iar alta urlă: învață!

Refren: Spune-mi acum ce vrei
Spune-mi ce nu-i ok
Spune-mi dacă ar fi bine
Să fiu la fel ca tine!

Vorbeai de carieră,
Când aveam 7 ani
În loc să-mi spui povești,
Tu doar îmi ordonai.
În loc de afecțiune
Oferi doar disciplină,
În loc de tată, domnu’
Să știi că asta e o crimă!

Voiai să fim la fel, dar nu m-ai întrebat
În loc să fiu copil, voiai să fiu bărbat!

Bitza - Copii Îmbătrâniți Înainte de Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bitză – Copii Îmbătrâniți Înainte de Timp
Suntem cei care am crescut cu soia în voia,
Celor care au spus mereu cu teamă: Uite-i pe ăia!
De-aia suport ușor ploaia abătută peste noi, nici aia,
Nu poate decât să-mi ude foaia,
Nu să-mi doboare spiritul, căci altul este cel care rămâne doborât,
Din înaltul fanteziilor obosite de traumatizantul zilnic, epigonic rămâi în întuneric, sting
Lumina, în lumea care erai un slab
Dacă spuneai: Mă doare și tare atunci când reușeai să-ți iei rația de mâncare din alimentare.
Mi se pare că sunt ca un soldat pierdut în neagra disperare,
Încrezând doar în icoana bine-făcătoare.
Furată sau distrusă, sau coruptă de o minte prefăcută în scrum,
De prea mulți ani, să o mai țină minte o mână de pustani trecuți prin ani.

Refren:
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbrăcați în aceleași uniforme albastre,
Același alb, murdar din zilele foaste, aceleași flori murdare din aceleași glastre,
Aceleași întâmplări, aceleași minți sihastre din aceleași castre,
Aceeași izolare, aceeași frică animalică, aceeași teamă și prudență, aceeași panică.
Când îți furai cărți din casă și le dădeai pe o bomboană sau o gumă Turbo pentru că n-aveai,
Mulți au trecut, mult prea ușor prin această perioadă fără viitor.
Eu n-am uitat încă, sunt mulți ca mine și din păcate încă nu sper la mai bine,
Plină-mi sunt emisferele numai de rele,
Sunt zilele în care mor încet speranțele…
Cu toate astea trec prin viață zâmbind, suntem copii îmbătrâniți înainte de timp.
Aș vrea să pot să simt invidie sau ură pentru pustanu’ care duce azi un Mars la gură,
Sau să-l fac să înțeleagă fără să-i spun, că noi mâncam o ciocolată numai de Crăciun,
Îmi amintesc și acum ambalajul eugenilor, îmi amintesc și acum gustul lor, dor
Multe lucruri ascunse în gânduri nepătrunse ale unei generații reduse,
La speranțe apuse, la cuvinte nespuse, la învățat, la școală de la minți supuse,
Distruse în timp de căi impuse în r’gin
De către oameni care în bezna iadului se sting tănjind,
La o cerească iertare că Dumnezeu e mare, fără să își dea seama că în continuare…
Rai sau iad vom fi acolo rânjind, copii îmbătrâniți înainte de timp.