transfigurare versuri – Versuri.pro

Constantin-Aurel Dragodan - Transfigurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ci am pornit demult, odată, mut,
Ușor ca un profet mergând pe ape.
Alături, geamănul meu frate Lut,
Anevoia prin gloduri și hârtoape.
Suiam, suiam, transfigurat, întruna
Cetatea Viața rămânând în vale.
Se aninase-n părul nopții luna:
Tiară grea, bătută în opale.
Și sus, Domnița așteptând zâmbea
Și-i străluceau la gât lunare salbe,
Când porumbeii mâinilor ei albe,
Sfios se cuibăriră-n palma mea.
Tăcuți, am stat sub boltă de arțari.
Preludii moi foșneau prin tufănele,
Iar visul meu, cu aripile grele,
Plutea prin raiul ochilor ei mari.
Ciudate lumi își tremurau paloarea
Răsfrânte în pupile nemișcate:
Pygmalion însuflețind splendoarea
Din dăltuirea marmurei curate.
Orfeu cu magica Euridice
Culcată sub melodice delire;
Icar plutind ca albele caiace
Pe clara adierii unduire;.
Cu Beatrice, Dante-n verzi landouri,
Alunecând prin apele luminii;
Gândind, Socrate-n liniștea grădinii,
Iar Pavel în extaz, sub tălpi cu nouri.
…………………………
Și-am stat așa, în noaptea minunată
Pierdut prin ochii zânei din povești,
Dar trandafirii zorilor deodată
Îmbobociră-n tufele cerești.
– Psyché, Psyché! șoptii – rămâi cu mine..
– Iubitul meu, să mergem! Ziua vine!
Din cupa nopții, apă vie gustă
Și-n umbra ce ne-nvăluie, augustă,
Logodnă să serbăm la-nalte cine.
Cutremurat de-un farmec sfânt și blând,
Aș fi plecat cu ea-n rădvan de boare,
Dar Lut, sfâșietor și greu gemând,
Înlănțuise gleznele-mi ușoare.
Și-a dispărut alaiu-mpărătesc,
Cu lumile de umbre și mister.
Eu am rămas cu Lut, să rătăcesc,
Topindu-mi doru-n cântece, stingher.

Gheorghe Tomozei - Transfigurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vai, ce urât mă regăsesc uneori,
crestând hârtia, ca pe-un crin bolnav,
cu unghiile lungi, cuprins de teamă..
Par în chiliile cu lespezi roase
uitatul alchimist târându-şi ghebul
şi barba de sub mucede arcade,
cerşindu-şi sieşi blestematul aur.
Cu strâmbe degete zvâcnind sub lampă,
şi proiectând peste perete umbra
cuvântului abia ivit pe filă,
duhul ţigării-l izgonesc, de-o clipă,
spre cărţi ce se subţie în tartaje..
Râzând, urlând, schimonosit aproape,
cu fiecare literă scurtez
a vârstei cale, şi-nnoptând îmi pare
că-mbătrânesc c-o literă mai mult,
că-s palid, şters şi, dureros, acelaşi.
Dar i-aţi privit pe-ndrăgostiţi? Sărutul
le schimbă, straniu, liniile feţei
şi-i face albi de spaime
şi urâţi..

Tudor Arghezi - Transfigurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm.. M-am copilărit..
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă..
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?