Traian - Tăcut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E 6 fără un sfert,
De peste o lună mă trezesc fără alarmă, ar trebui să-ncep,
Să fac chestii noi,
Dar întâi aprind un bețișor aromat s-acopere duhoarea de hoit,
Să scap de greață, mi-e teamă de ceea ce devin,
În declin, un refugiat ce fuge de destin,
Mă prind că depind de deprinderi, am o fobie,
Mi-e dor de ce a fost și frică de ce o să fie.
În esență,
Mă distrug conștient din indiferență!
Senzația de sufocare-i atât de insuportabilă încât,
Nu mă pot controla și încep isteric să râd,
Nu știu de când n-am ieșit, vorbesc serios,
Pe teren alunecos, nicicând n-am fost atât de neputincios,
Și vulnerabil incapabil probabil,
Dublez doza de Fobiless ca dacă ies să fiu sociabil.
Iarna nu mi-o amintesc, doar un detaliu e,
Știu c-o parte s-a stins pe zece februarie,
În rest de zor într-un abator de amor am lucrat,
Bombă cu ceas da-ntrun final m-am dezamorsat,
Primăvara m-a fortificat, non stop beat,
Băgam fără pauză câte un ’40’ la ficat.
Plimbări fără oprire, pachete pline, cărți, pastile,
Mobilul închis 30 zile ca nu suportam pe nimeni.
Prima parte a verii am dat din coate.
Și-am plătit înzecit pentru iresponsabilitate.
Da-n fine is destul de dur cu mine, zau,
N-am nevoie și de ajutorul tău.
Joc fără miză,
Inima bate de parcă vrea să mă facă knock out în prima repriză.
Când te apucă: te atacă te-ncearcă te ceartă,
E ca și cum ai respira fără mască sub apă.
Conștiința nu dispare, mă seacă,
Am vrut să îi pun lacăt, dar nu i-am dat de capăt,
Îmi ies din stare, m-apasă, dar nu-mi pasă, aștept noaptea.
Asta-i un extaz, vecin cu moartea.
Nostalgia, regretele, dorul,
Astea îngroapă prea devreme omul (lupt c-o bestie)
Replay-uri, atacuri de panică, ce chestie,
7 dimineața, etajul 13 – rătăcesc fără direcție.

Traian Tacut – Versuri.pro

Traian - Tăcut