I
Viața nu-i făcută
chiar din tot ce ți-ai dori
nu-i toată o sărbătoare
plină de flori și bucurii
mai sunt și niște mărăcini
pline de scai și de spini
ori îi tai ori le dai foc
ori te vor ține pe loc
și te vor răni mereu
îți va fi din ce în ce mai greu
vor fi mai mulți, mai încălciți
mult mai tăioși și mai uniți
n-avea milă să-i stârpești.

II
Nu, n-o să mă prefac
și nu mă simt
ce mă doare
Nu, n-o să mă prefac
ca sunt prostanac
ce trăiește la întâmplare
sunt lucruri pe care
nu-i voie să le ierți
te vor urmări mereu
te pierd și-apoi o să regreți
cei ce pleacă capul
din frică sau din interes
să nu îi văd la ușa mea
dacă nu pot să îi pocnesc