Byga (refren):
Am zis mereu acum și pe melodie
Că la Craiova muzica rămâne vie
Ține-le sus, da’ lumea deja știe
Că la Craiova muzica rămâne vie *2

Phila:
Păi n-are bani nici Bin Laden pentru tehnica mea bombă
Când dau cu strofa-n voi, vă aduc strada-n urechi, o vorbă
Și-o vorbă zi era nevoie
Când produc pumnul de rime a fugit cu barca Noe.
Aaa, clubul se cutremură, membrana tremură
Că-ți place-n reflectoare sau în separeu la negură
De gură sunt bun și-ți pun sângele-n mișcare
Păi hai să te văd că n-ai venit la-nmormântare
Rămân același neschimbat, cu lumea băiat mereu degajat
De unde-am plecat încă n-am uitat
Că stau tot acolo și-ncă n-am plecat
Da’ mă zbat și de-asta zbat cu beatu-n cap să-ți intre bine-n cap
Că n-am cum să scap
Ocazia să-mi stricați numele
Sper că ne-am înțeles, deci RIDICĂ-LE.

Byga (refren):
Am zis mereu acum și pe melodie
Că la Craiova muzica rămâne vie
Ține-le sus, da’ lumea deja știe
Că la Craiova muzica rămâne vie *4

Refren:
În sintagma pe raft aman, tabloul mi-a rămas amintire,
Ține-le sus, pace pentru cine-l știe,
Cu semnătura nocturnă făcută să te scoată din turmă, printre lumina din umbră,
Ține-le sus și mai vorbim pe urmă X2.

Ține-le sus, venim de jos, te învăț o piesă pe de rost,
Și te deștept când îți recit, ține-le sus, nu arde prost,
Și alții mai mari îmi ziceau mie din respect pentru melodie,
Ține-le sus să fie
Și noi să fim o veșnicie,
Fericiti din nimic, dăm premiul Nobel pentru bit
Și pentru fiecare bit ce m-a făcut să scuip ce simt,
E doar un labirint nemărginit în care tot mă agit,
Un antrenor de modă veche îmi zicea „dai drumu la sprint”.
Că așa e și-n viață, dacă stai te agață, te ține pe loc,
Ne pune garduri și de-asta le sărim toți la un loc,
Unii mai cad, unii mai merg, unii nu mă lăsau să trec,
Dar am trecut când o ardeam capcaun verde ca și Shrek.
Eu știu când să plec, niciodată momentan mai stau
Și fac ce trebuie să mă asigur c-o fac ce vreau
Și o să revin să îmi apăr frații
Oamenii mei sunt nimeni alții
Prezenți la concerte chiar din alte țări, pace Ragazzi.

Refren:
În sintagma pe raft aman, tabloul mi-a rămas amintire,
Ține-le sus, pace pentru cine-l știe,
Cu semnătura nocturnă făcută să te scoată din turmă, printre lumina din umbră,
Ține-le sus și mai vorbim pe urmă X2.

Fac o tumbă, două, trei, plin ca spitalul 9,
Pe-o vulpe înceată rupt în două,
Mai ceva ca grupu „Voua” când bat toba,
Cu vorba înțeleaptă yo ard ca soba, nu suport roba,
Fă proba, fine, sunt subtil ca vorta, nu te comporta
De parcă nu ne știi, noi suntem fii
Ai bravilor MC independenți din prima zi,
Noi scriam pe hărți, nu pentru reține, pentru copii,
Să știe că îi așteaptă și necazuri și bucurii.
Profesori dilii nu fac mare lucru pentru a-i educa
Și poate de-asta ne-am născut să spunem noi că e chiar așa
Vezi strada, n-ai trei vieți, ce alegi e doar o dată ce trăiești,
Nu rămâne timp să regret, încearcă o dată să-nveți.
Ramane spiritual și atât, rămâne un sunet și-un cuvânt,
Un gând ne duce departe sau ne ridică din pământ,
Rămâne numele sfânt hip-hop,
Rămân să dau din cap, soldat rănit cu plumb dar care își face treaba neîncetat.

Refren:
În sintagma pe raft aman, tabloul mi-a rămas amintire,
Ține-le sus, pace pentru cine-l știe,
Cu semnătura nocturnă făcută să te scoată din turmă, printre lumina din umbră,
Ține-le sus și mai vorbim pe urmă X2.