temnicer – Versuri.pro

Serafim V. Pâslaru - Descătușare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Surpați-vă, grinzi de-mbâcsit mucegai
Și dă-mi, temnicerule, cerul să-l sorb;
Prin bezna ticsită de șarpele orb,
Să cadă lumina și-n ochii ce n-ai!..
Să cadă, cu lanțul, genunchele tău
La sfântul cutremur al ceasului greu;
Să-ți zornăie zala-n urechi, Dumnezeu,
S-auzi un ecou din străfunduri și hău..
La stâlp, infamia să-și piardă-n piron
Un ciung fără cruce în suflet și mâini
Să-i sfârtece inima haite de câini
Și lupii să urle, să-i țină ison!..
Surpați-vă, ziduri jilave, de tot.
Pe umbrele negre, haine stihii,
Și voi, cucuvele, de stelele mii,
Atârnă-vă gâtul, cu limba de-un cot!..
Te bucură doară, tiran temnicer,
Când cerul va râde afară, la toți
Tu spune-i din parte-mi, te rog, dacă poți,
Că-n marea luminei, cum astrele pier!.

Constantin-Aurel Dragodan - Percheziție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E toamnă, și e noapte, și e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deținuții, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.
Un temnicer, cu mațele pestrițe,
Se leagănă pe lângă osândiți
Și grohăie – obezul cu petlițe:
„Cătați-i bine, c-ăștia-s bandiți!”.
Și, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăși și uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată și lături,
Ca niște șoimi cu aripi jumulite.
Și-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
„Ce-ai fost tu, mă banditule?””Maior.”
„Dar tu?””Episcop.””Și-ăl’lalt?””Inginer.”.
Rămași în pielea goală, cum e ‘bine’,
Un dans grotesc, cu surle, se pornește,
„Mai sus piciorul! Lasă-te pe vine!
Arată ce-ai în gură și-ntre dește!”.
Se răsucesc pe un călcâi, ușor,
Ca și marionetele pe ață.
Episcopul, pe semne-ncepător,
Căzu în fund, ba un boboc de rață.
Apoi când scotocite fură toate
– Căscată, zic, și cuta cea din urmă –
Mânați cu pumni, cu cizme și cu boate,
Spre poarta neagră se-mbulzesc în turmă.
Iar de la subsuoara care strânge
Legăturici cu boarfe ude leoarcă,
Pe trupuri goale, lacrimi grele parcă,
De umilință, curg, și stropi de sânge.
Și înghițiți de gura grea de iad,
Sfâșietor, un urlet se ridică,
În tobele ciomegelor ce cad
Și-un glas țipând: „Omoară-l, Ivănicăăă!!!”

Nicolae Nicolau - Fiare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tot ce mă înconjoară e din fier:
Și ușa și zăvorul și vizeta
Și gratii și gamela și tineta
Și patul e făcut din cornier.
Și lanțul greu pe care-un temnicer
L-a prins cu nituri groase la picioare.
M-am învățat cu el, nu mă mai doare,
Că și voința mea e tot din fier.
Că-n jurul meu e-atâta fierărie
Nu-i lucrul cel mai greu de îndurat,
E mult mai greu regimul de sclavie.
Dar răul cel mai rău din închisoare
Sunt paznicii cu suflete de fiare
Pe care comunismul i-a creat.