Nicolae:
Doamne, viața e prea grea
Acasă nu mai pot sta.
Și voi pleca.
Voi lăsa copiii mei,
Fără tată lângă ei.
Știu că-i păcat,
Dar n-am ce să fac.
Îmi este tare greu s-aleg.
Să stau cu ei, ori să plec.
Mi-e tare greu.
Să mai pot face ceva,
Ma mai poate ajuta.
Să-mi schimb soarta,
Doar Dumnezeu..

Nicoleta:
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea..

Nicolae:
Nu pot sta, copilul meu.
Plec și jur pe Dumnezeu.
Că mă întorc.
Stau un an sau poate doi.
Și mă întorc înapoi.
Că fără voi.
Să stau nu pot.
Vom vorbi la telefon.
Când de voi îmi va fi dor.
Copilul meu.
Ai grijă de frații tăi.
Că ești mai mare ca ei.
Dacă m-asculți.
Ți-aduc tot ce vrei.

Nicoleta:
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.
Rămâi, tată, lângă mine.
Nu pleca.
Fără tine, mi-ar fi viața
Și mai grea.